Blestemul

Capitolul V

 -Ah Doamne!

Spun eu,rasufland usurata.

-Nu mai vreau inca o zi ca aceasta!

-Poftim?Vrei sa spui ca nu ti-a placut petrecerea pe care ti-am organizat-o?

-Nu interpreta lucrurile gresit Jenna!Mi-a placut foarte mult si-ti multumesc pentru tot!Esti cea mai minunata persoana pe care-o cunosc!

-Aww!Te iubesc pufulete!

-Si eu.

Imi asez capul usor pe perna si sting lampa de de-asupra capului meu.

Razele diminetii inunda camera in care visam nestingherita la doi ochi albastrii ce ma priveau intens in lumina lunii.Tresar imediat cand alarma ceasului incepe sa sune,lovindu-ma puternic cu capul de noptiera de langa pat.

-Auuu!Cine naiba a pus noptiera asta aici?

Arunc o privire prim camera dupa Jenna dar nu vad nici o miscare.Ma ridic in capul oaselor si ma uit la un mesaj primit de la ea pe telefonul ce statea la incarcat pe birou.

Draga Cara,a aparut o urgenta la munca si trebuia sa plec cu mult inainte sa te trezesti tu,ne vedem deseara.Te pup

P.S. Ai grija la intalnirea cu acel zeu grec!

-Oh drace!Azi am intalnire!Uitasem complet.

 Intru repede la dus si in 10 minute termin intreaga rutina de dimineata.

Arunc o privire ceasului ce statea atarnat de perete si vad ca-m arata ora 11:34.

Trebuie sa ma grabesc.Haide Cara! Ma cert in sinea mea.

 Dupa ce-mi iau hainele pe mine,vad numarul lui Stefan pe ecranul telefonului meu.

-Alo?-raspund eu sfioasa,cu un ton rusinat

-Te astept in fata blocului.

-Cobor imediat!

 Imi iau geanta pe umar si o iau la fuga pe scari.Fix azi ni s-a stricat liftul!

 Dau sa ies afara din cladire,dar ma izbesc puternic de o silueta solida,inalta si bine facuta.

-Auci!Scuza-ti-ma!

-Nu,nu!E vina mea...

-Stefan?!Ce voiai sa faci?

-Nimic doar ca sunt foarte incantat ca iesim sa luam masa.

Nu stiu de ce dar figura aceea serioasa pe care mi-a afisat-o si prima data,nu disparuse inca.

-Mergem domnisoara Evans?

-Cu placere domnule Robinson!

 Imi intinde bratul,iar eu mi-l incolacesc pe dupa al sau,indreptandu-ne spre masina.

Nici macar n-am simtit cum a trecut timpul din cauza prezentei lui in preajma mea.

Eram uda din cap pana-n picioare.Respiratia imi era din ce in ce mai rara dar incercam din rasputeri sa-mi ascund emotiile.

-Esti dorabila atunci cand te faci stacojie la fata!

-Este efectul dumneavoastra!

-Te rog,nu vreau sa te simti stanjenita de prezenta mea!

-Prea tarziu...

Isi apleaca privirea spre mine,afisand un mic zambet in coltul gurii.Degetele sale se misca usor pe podoaba mea capilara,jucandu-se cu cateva suvite din parul meu.

Isi apropie usor buzele de ale mele dar ...

-Domnule,am ajuns!

Ne intrerupe soferul sau.

-Multumesc Simon!

Buzele mele tanjesc dupa atingerile lui si simt cum imi pierd puterile cand e in preajma mea.Se da jos primul din masina iar apoi imi deschide intr-un mod galant portiera.

-Dupa dumneavoastra!

Imi cuprinde palma intr-a lui si pasim inauntrul restaurantului.