Blestemul

Drumuri gresite

In timp ce alergam pe trotuarul umed de la ploaia torentiala ce tocmai incepuse,simt un brat puternic ce ma opreste din inaintarea mea nebuna,zarindu-i ochii gri si indurerati a lui Stefan.
-Da-mi drumul!
Zbier nervoasa la el,smucindu-ma din stransoarea lui ferma.
-Te rog,lasa-ma sa-ti explic macar!Cara,au trecut atatia ani si in plus amandoi eram bauti dea binelea.Intelege-ma,atat iti cer.
Am incetat sa ma mai zbat,privindu-i expresia exasperata pe care tocmai o afisa.
Printre lacrimi si suspine,incep sa vorbesc domol.
-Nu e vorba de asta Stefan ,ci de faptul ca,desi stiai cine sunt,ai preferat sa ma minti,batandu-ti joc de mine.
-Nu Cara!Niciodata n-am avut aceasta intentie.Am vrut da te fac cea mai fericita.
-Serios?Atunci de ce nu mi-ai spus de la inceput cine esti si mi te-ai prezentat cu alt nume?
-Pentru ca mi-am dorit s-o incepem de la zero.Fara amintiri neplacute si mai stiu eu ce.Te voiam doar pe tine,atat!
-Imi pare rau Stefan!Vreau sa ma lasi in pace.E destul de mult ca te-am lasat sa fii primul barbat din viata mea.Nu vreau sa te mai vad,intelegi?
-Dar...
-Ramas bun si tie!
I-am oferit o mangaiere pe unar in semn de adio,urmand apoi sa iau un taxi si sa ma intorc inapoi la apartament.
Primul lucru pe care l-am facut mai apoi,a fost sa-mi fac un dus fierbinte si sa ma descarc de toate aceste emotii dureroase.M-am asezat pe podeaua cabinei,cuprinzandu-mi genunchii cu bratele si lasand lacrimile sa mi se prelimga pe obrazul umed si infierbantat.
Dupa cateva minute,m-am infasurat cu un prosop,verificandu-mi telefonul.Casuta vocala era plina cu mesaje de la Stefan in care-mi zicea ca-si cere scuze si ca ma roaga sa-i acord a doua sansa.
Imi doream asta mai mult ca orice dar nu pot.A vrut sa-si bata joc de mine,ca intr-un final sa-i reuseasca planul diabolic.Oare sa simt ceva pentru el?Nu poate fii posibil!
Palmele incepusera sa-mi transpire,inima sa-mi bata cu putere,iar gandul sa se-ndrepte spre zambetul sau alb imaculat.Il iubesc!Dar nu trebuie sa afle nimeni asta,mai ales el.
Simteam nevoia sa stau de vorba cu mama asa ca i-am format numarul de telefon,apeland mai apoi cu stangacie.La capatul firului,o voce calda si suava raspunde apelului primit de la mine.Simteam ca nu-mi mai pot stapanii lacrimile,lasandu-ma prada emotiilor si tristetii ce o aveam in suflet.Mama si-a dat seama imediat ca eu eram cea care-a sunat-o.
-Scumpa mea,ce-ai patit?
Rosteste ea ingrijorata.
-Nimic mama!Imi era foarte dor de tine.
-Oh draga de tine!Si mie imi e foarte dor de tine dar stiu ca nu de asta plangi tu.Acum spune-mi,ce-ai patit?E vorba de vre-un baiat?
"Oh mama,ce bine ma cunosti!"Rostesc eu in sinea mea.
-Da mama,asa e!S-a-ntamplat ca m-am indragostit.
-Dar asta e lucru minunat!Nu vad problema.
-Si-a batut joc de sentimentele mele!
-Cum asa?
-M-a mintit!A spus ca e cineva cu totul diferit de el dar...Eu tot il iubesc!
-Cara,daca il iubesti,sunt sigura ca il poti ierta si sa-i acorzi o a doua sansa.Poate ca acum nu realizezi,dar s-ar putea sa dai cu piciorul fericirii tale.Adica...Uita-te la tine!Esti femeie in asevaratul sens al cuvantului si dabea acum ai intalnir dragostea adevarata.Nu pierde sansa aceasta!
Nu stiam ce sa-i raspund.Avea dreptate dar imi era fria de aceasta data sa nu fiu din nou ranita.Oare sa merita inca o sansa?Ramane de vazut!
Dupa ce inchid telefonul,imi indrept privirea catre geamul din camera mea.Am tresarit in momentul in care un porche negru parcase in fata apartamentului meu,iesind din ea un barbat bine facut,cu parul dezordonat ,avand camasa scoasa din pantaloni iar primii doi nasturi desfacuti.Doar ochii il dadeau de gol.Acei ochi gri,care ma innebunesc de fiecare data cand ii zaresc.Isi ridica privirea spre geamul la care ma aflam,deschizandu-si larg ochii atunci cand ii intalneste pe ai mei.Face un semn nesigur cu mana,raspunzandu-i nesigura la salut.
O lovitura puterbica se aude in camera atunci cand Jenna a intrat ca vantul pe usa.
-L-ai vazut acolo jos,da?
Intreaba ea,gesticuland cu mana catre el.
-Asa si?
-Cum si?Du-te la el!Amandoi va iubiti si e o mare,mare prostie sa stati despartiti unul de celalalt !
-Nu stiu Jenna...
-Ce nu stii?Daca-l iubesti?Iti spun eu ca o faci si sa nu incerci sa negi pentru ca te-am auzit in baie plangand si aseara la fel!
Mi-am dat ochii peste cap,afisand un mic zambet in coltul buzelor.M-a luat brusc de mana si m-a condus pana la usa de afara.
-Sa nu urci pana nu te impaci cu el!
Striga ea de pe partea cealalta a peretelui.
Eu continuam sa bat cu pumnii si picioarele in usa pentru a-mi deschide dar fara niciun rezultat.Am tras aer in piept,plecand usor afara.