Capitoul II

60 0 0
                                    

La auzirea cuvintelor mele rostite printre suflarea greoaie,se uita brusc la mine,afisand o expresie speriata.

 Ma impinge intr-o parte si se apleaca in asa fel incat isi cuprinde genunghii cu palmele.Simt ca intepenesc.Imi doresc sa sar la el si sa-i spun vre-o doua dar socul era mult prea puternic.

 -D...De ce? mormai eu clipind nervoasa,incercand sa-mi gasesc raspuns la propria mea intrebare.

Imediat mintea mea imi da un raspuns"Poate ai trimis un semnal gresit".Sa fie oare asta?

 Fac doi pasi inspre el iar corpul imi tremura in nestire.El se ridica in capul oaselor,evitandu-mi privirea.

 -Nu stiu ce s-a-ntamplat cu mine!Iarta-ma,te rog!

Simt cum picioarele ma lasa,ametind din cauza spuselor lui.

 -Ce se petrece? Ma adresez eu usor,speriata de raspunsul lui.

-Nu stiu Cara.Pur si simplu am actionat intr-un mod pe care nu l-am mai manifestat pana acum.Ma innebunesti.Te doresc si nu pot ascunde acest sentiment.Ai idee ce-mi faci?

 Inchid ochii penru cateva secunde,analizand ceea ce tocmai se intamplase.

-Si nu crezi ca daca ai mai fi asteptat putin,dorinta ta s-ar fi implinit?Imi pare rau Andrew dar ce-ai facut tu acum este de neiertat.M-am inselat in privinta ta!Am crezut ca esti un baiat demn de admiratie dar defapt, sub acel chip angelic pe care-l afisezi zilnic,se ascunde un suflet de demon.Nu vreau sa te mai vad niciodata!Adio!

 Fac o miscare de 180 de grade si plec cu pasi repezi spre o statie de taxi din apropiere.

Simt cum privirea lui se indreapta spre mine dar nu face nici o miscare.E uimit de propria-i reactie.

 Ma urc in taxi si pornesc spre casa,plangand pentru urmatoarele zile care urmau sa puna capat acelei saptamani.

  Aceasta este o amintire intunecata a vietii mele care m-a facut sa inteleg ca toti barbatii sunt la fel.Sunt ca niste animale in calduri care nu vor altceva decat sex, fara a pune nici un sentiment.Sunt imaturi,speriati de responsabilitate!Ma intaresc de fiecare data cu gandul ca voi intalni persoana potrivita atunci cand va fi cazul.

    

  Ma uit secata de puteri in oglinda din camera mea si vad cum se reflecta o fata palida,ce probabil nu a dormit destul.

 -Doamne!Arat ingrozitor!

 Inclin capul intr-o parte si imi musc buza superioara,incercand sa gasesc o solutie pentru asta.

 -Jenna!!-Tip eu cat ma tin plamanii.

 Un urmatoarea clipa,in tocul usii apare gafaind figura zvelta,eleganta ce se uita speriata la mine.O iubesc pe fiinta asta!

 -Doamne Cara!Esti bine?-Spune ea,gafaind si lipindu-si mana de piept.

 -Haha!Sunt bine,stai calma.Pai in 50 de minute trebuie sa ma prezint la un interviu pentru o slujba si din cate vezi,arat extrem de "bine"

-Oh,asta era?Se rezolva!

 Mereu am fost impresionata de talentul Jennei in arta machiajului."Este pasiunea ei de o viata"imi spun in sinea mea,chicotind usor,fara ca ea sa observe.

 -Tha daaa!-Gesticuleaza ea cu un zambet multumit de munca pe care tocmai a terminat-o.

Inainte sa ma uit in oglinda,arunc o privire ceasului care imi arata ca in 20 de minute trebuie sa ma prezint la acea companie

-La dracu!-Tip eu panicata.

Imi iau repede geanta pe umar,si plec ca arsa din casa,uitand sa-i multumesc prietenei mele de-o viata pentru ajutorul pe care mi la oferit.

  Alerg cu disperare spre statia de autobuz,asteptand sa ajung l-a destinatie.

 Inainte sa pasesc inauntru,trag aier in piept si imi incrucisez degetele in semn de noroc.

 In holul cel mare ma astepta o doamna cam de varsta a treia,cu un machiaj simplu,fiind imbracata cu haine fine care ii scot perfect in evidenta formele.

 -Buna ziua!Ma numesc Cara Evans.Am venit in legatura cu postul de manager.

-Aa!Buna ziua domnisoara!Domnul Robinson va asteapta.

 "Domnul Robinson?"Imi spun eu agitata in sinea mea.Probabil e vorba de cu totul si cu totul o alta persoana.

-Trebuie sa va marturisesc ca a insistat in mod special sa va intervieveze chiar dumnealui! Nu se intampla des acest lucur-Ma informeaza secretara lui,ridicand subtil din spranceana stanga.

 Mi se parea ca e cam indiscreta fata de un strain dar am preferat sa merg mai departe,nebagand in seama informatia data.

BlestemulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum