26 decembrie 2020
3:00 am
Dragă jurnalule,
El mă îngrijorează din ce în ce mai tare.
Nu mai zâmbeşte.
Râde foarte rar, iar atunci când o face e forţat, nu o simte. O văd în ochii lui. Ochii lui odată plini de strălucire şi sclipire, acum sunt...goi.
Pierduţi. Şi trişti. Foarte trişti. Goi şi fără viaţă asemenea unui codru iarna, lipsit de vietate şi bucurie, un peisaj melancolic, profund şi macabru. Sunt pierduţi într-un labirint al durerii eterne. Priveşte în gol, ca şi cum se gândeşte constant la o altă lume. Ca şi cum are propria sa lume, desprinzându-se de universul acesta rasist, insensibil şi homofobic.
Acest univers paralel pare să-i calmeze retina, pare a-l dezbina de grijile cotidiene. E mereu aşa îngândurat şi absorbit de propriile gânduri, pare a fi îmbătat datorită melancoliei.
Aş vrea să ştiu la ce se gândeşte, indiferent de cât de dureros ar fi.
Aş vrea să fiu motivul pentru care zâmbeşte.
Aş vrea să fiu motivul pentru care se trezeşte în fiecare dimineaţă.
Aș vrea să fiu motivul pentru care continuă să lupte. Aș vrea să fiu motivul pentru care nu renunță.
Muza lui, salvarea lui.
Aș vrea ca de fiecare dată când are nevoie să vorbească cu cineva, eu să fiu acela. I-aș răspunde. Indiferent de oră sau de zi. Imi doresc să aflu misterul dispariției zâmbetului său.
Aş vrea...
Mă doare, dragă jurnalule.
Mă doare să îl văd aşa, dar ce aş putea face?
Eu, ciudatul şcolii?
Şi totuşi, mi-e frică atât de tare... Dacă va păţi ceva? Sunt deja conştient că este cu un picior să se înece în oceanul fără sfârşit al întunericului şi chiar vreau să-l ajut, să-l salvez, dar eu nu pot să mă salvez singură. Cum aș putea să salvez pe altcineva din abis? Cum să mă salvez dacă nu reuşesc să văd nimic? Cum să evadez de aici dacă nu există niciun drum pe unde să o iau? Nicio uşa, niciun semn, niciun indiciu. Sunt doar eu şi durerea mea. La fel ca atunci când luminile se sting... El este vesta mea de salvare când oceanul e prea dur să înoate, el este ancora mea când valurile tristeţii şi singurătăţii încearcă să mă tragă departe. Dacă el se va scufunda, mă voi scufunda cu el. Dacă el se va îneca, mă va trage din mrejele în care mă aflu acum, şi mă voi îneca cu el.
Dacă el va sări, voi sări şi eu.
La urmă urmei, asta este iubirea, nu-i aşa?
Fidelitate până la moarte şi dincolo de ea.
