Speranţă

Capitolul 9

Atunci când ai impresia că nimic nu poate fi mai rău,apare o licărire ,o speranţă și ai din nou curajul să zâmbești.Dar știi că este doar pentru o perioadă de timp,și vei suferi din nou.Tot ce trebuie să te intrebi este:Merită? Eii bine iată-mă aici,in România,mergâng cu o persoană pe care credeam că o cunosc măcar puţin către o persoană pe care,eii bine:

-Florena,scumpetea mea!mă salută tata,vizibil fericit,dar mai palid la faţă ca niciodată

-Bună tată.ii spun plictisită,deși imi doream enorm să ii sar in braţe Mark mi-a spus că nu e bine să imi arăt vulnerabilitatea,deși nu știu cui.

-Presupun că l-ai cunoscut pe Ștefan.și il bate cordial pe Ștefan alias Mark peste umăr.

-Atât de bine incât nici cum il cheamă nu știam.spun eu ironică

-Fetiţa mea,o să iţi explic tot ce trebuie să știi și tot ce nu ai inţeles până acum,din acest motiv te-am adus aici.

-Cum spui tu dad...ce avem de discutat?

-Nu aici,hai să mergem acasă.

-Am plecat de acasă acum câteva ore când am decis să vin aici.Dar fie,mergem la tine acasă.

Am urcat in mașina lui Ștefan,și in jumătate de oră,datorită și traficului am ajuns.Era o vilă cum niciodată nu aș fi putut visa să locuiesc.

-Aici vei locui de acum inainte.imi spune tata cu un zâmbet până la urechi

-Ca să iţi aduc aminte tutorele meu este mama,chiar dacă ei nu i-a păsat unde plec,probabil are impresia că mă intorc.

-Am rezolvat asta scumpo,de acum tatălui tău ii aparţine tutela ta.imi spune blând o femeie din spatele tatei,foarte frumoasă.Și nu am inţeles de ce Ștefan nu a intrat.Locul era imeens,doar in vise am mai văzut așa ceva.

-Tu trebuie să fii soţia tatălui meu.i-am spus eu direct,deși am dedus asta,nu vorbisem nimic cu tata

-Da,ai ghicit,eu sunt Veronica,imi pare bine Mel,sper să ne inţelegem bine și să ajungi să imi spui mamă intr-o zi.când am auzit asta mi s-a urcat sângele la cap

-O să lămurim totul acum.In primul rând nimănui nu ii voi spune mamă inafară de cea cu care am locuit toi acești ani.Nu pot să spun că a avur grijă de mine,pentru că asta a făcut bunica,insă putea foarte bine să mă abandoneze cum ai făcut-o tu tată,dar nu,a stat lângă mine și știu că acolo undeva in sufletul ei mă iubește.Iar in al doilea rând vreau să iţi mulţumesc că ne-ai lăsat,o lacrimă mi s-a prelins pe obraz dar am șters-o repede,că ţi-ai construit un imperiu in timp ce eu făceam foamea,că in timp ce in ultimii doi ani iţi duceai soţia in excursii exotice eu trebuia să muncesc și să am și note maxime la școală.Insă nu mă plâng,știi de ce? Pentru că tu fără toate astea vei fi un nimic in timp ce eu fără toate astea trăiesc perfect!

-Bravoo! am auzit o voce de băiat din spatele meu și mă aplauda.Când m-am intors,era un băiat de vreo 17 ani,brunet,cu ochii albaștrii și tenul bronzat.

Din perspectiva lui Nikolas

-Tu trebuie să fii fiul Veronicăi.imi spune puștoaica ,care stătea cu braţele in sân sigură pe ea,și arată și foarte bine,trebuie să fie a mea

-Da puștoaico,Nikolas,incâncat.ii spun incercând să fiu fermecător și intinzând mâna

-Mellisa,nu la fel de incântată.imi spune parcă plictisită și lăsându-mă cu mâna in aer,fetiţa asta nu realizează că mă excită și mai tare

Din perspectiva Mellisei

-Presupun că o să locuiesc aici până scumpul meu tată se hotărăște să imi spună toate minciunile necesare,deeci unde e camera mea? intreb cu o nonșalanţă care o scoate din pepeni pe Veronica

-Vino după mine.imi spune tata luându-mi bagajele și urcând cu ele in faţa mea

După ce m-am instalat,am făcut o baie după drumul acela obositor,m-am așezat in pat.Aveam atât demulte intrebări in cap,și o pereche de pantaloni scurţi și un top pe mine astfel incât,atunci când a intrat Nikolas să imi spună că e gata cina a rămas cu gura intredeschisă in ușă.

-Vin imediat,mulţumesc că m-ai anunţat.ii spun deoarece vroiam să mă schimb inainte să cobor

-Nu ai pentru ce.și a spus-o pe un ton care m-a infricoșat,ciudat,mie nu imi este frică de nimeni

După cină,in timpul căreia nu am deschis gura decât să mănânc,m-am schimbat in pijamale și m-am pus in pat.Dar nu puteam adormi,mă tot gândeam...De ce Ștefan mi-a spus să nu trădez nicio emoţie?? De ce tata nu mi-a spus absolut nimic astăzi? Dacă avea averea asta de ce a uitat de mine și m-a chemat abia acum?In timp ce eram prinsă in gândurile mele cineva a bătut la ușă

-Intră!

Era Nikolas,mă sorbea din priviri și parcă dorea să privească prin pijamalele mele scurte care din păcate pentru el nu era transparente.S-a pus pe margine patului meu,neintrerupând contactul vizual nicio secundă.

-Da Nikolas,dorești ceva?l-am intrebat politicoasă

-Pe tine!

S-a năpustit asupra mea,incercând să mă sărute și in același timp să mă dezbrace

-Lasă-mă in pace!am incercat eu să ţip,poate se deranja cineva să mă ajute cu animalul care se afla peste mine

-Ascultă bine,dacă cineva află despre asta vă omor și pe tine și pe maicăta!

Niciodată nu mi-a fost frică de ameninţări,chiar și la adresa mamei,insă acum..simţeam că o va face....Deși simţeam iadul deasupra mea,atunci când imi mângâia lasciv sânii și fundul,iar limba lui dezgustătoare se plimba pe tot trupul meu vulnerbil și plin de vânătăi datorită faptului că m-am impotrivit de câteva ori.Credeam că iadul prin care trec nu poate fi mai infernal până când a intrat in mine.Fiind primul meu contact sexual.Oricât il rugam el nu inceta,iar atingerile lui mă ardeau pe tot corpul.După ce a plecat la el in cameră mi-am spus"credeam că voi avea o viaţă nouă....sau nu."

Heeey...imi cer scuze că nu am mai postat,dar nu am avut nici timp și nici inspiraţie.In poză este Nikolas,și dacă vreţi să vedeţi cum arată Mel lăsaţi un comentariu.Sper să vă placă,pupici :* :*