Speranţă

Capitolul 3

M-am trezit bine dispusă,deși azi e acea joi...Joi la două săptămâni imi fac mereu timp să merg la cimitir,la bunica.

Mi-am făcut tabieturile de dimineaţă,m-am imbrăcat,când am coborât să iau un mă și să ies pe ușă maam era intr-o stare groaznică și duhnea a alcool.Am invelit-o,am deschis puţin un geam și am plecat spre școală.

Când am ajuns la școală Vane nu era,și nici nu mi-a trimis mesaj,dar nici eu nui-am trimis,poate ii era rău și dormea.In schimb Mark era la școală.Când am ajuns in dreptul băncii mele.

-Bună dimineaţa! imi spune Mark strălucind de bucurie

-Bună dimineaţa! ii spun cu un zâmbet mic pe faţă

-Vanessa nu vine astăzi la școală?

-Dacă nu a venit până acum inseamnă că nu.

-Atunci pot sta cu tine? Am vaga impresie că nici James nu vine astăzi.

-Da,poţi sta.Știi cumva de ce nu vine James?

-Nu ne inţelegem prea bine,mai ales după ziua de ieri.

-Aaa okay.

Aveam o senzaţie ciudată in piept și nu era de la boală.Am avut senzaţia asta până la 2 când a sunat clopoţelul.Am plecat imediat,dar in direcţia opusă casei mele.M-am dus la bunica,singura persoană care m-a sprijinit și iubit necondiţionat până la ultima suflare.

-Bună bunico,iartă-mă că nu am venit până acum,dar de când ai plecat la ingerași s-au intâmplat multe.Am inceput să lucrez, și invăţ bine ca să nu vă dezamăgesc pe tine și pe tati.

Șiroaie de lacrimi au apărut pe faţa mea.In acel moment imi suna telefonul.Era Vanessa.

-Da Vane.Ce e cu tine de nu ai venit azi la școală?

-Mel vino te rog pe la mine.plângea

Am inchis repede și am fugit din cimitir.Orice suport dar nu să văd persoanele dragi că plâng.In 10 minute am ajuns la ea,când normal făceam dublu.Era 15:20 când am bătut la ușă,nu cred că mai ajung acasă să mănânc până intru in tură.Am sunat la ușă și mi-a deschis o Vanessa aproape moartă,era mai palidă ca mine(ceea ce nu cred că e posibil) și cearcăne până in gât.

-Vanessa ce ai păţit?

-Mai incet să nu te audă mama,iţi spun când ajungem la mine in cameră.

Când am ajuns,ea a inchis ușa in urma ei,s-a intors la mine și a bufnit-o plânsul.

-Vanessa ce ai păţit?

-Mai incet te rog,mama e in bucătărie.

-Okay dar te rog spune-mi ce s-a intâmplat.

-Știi că ieri te-ai certat iar cu James.

-Da,dar asta ce legătură are?

-Eii bine după școală,m-a oprit din drum,și mi-a spus că a fost un prost că te-a plăcut vreodată,când defapt pe mine mă place de la un timp.Am mers ceva timp amândoi,și imi spunea cuvinte frumoase.Și la un moment dat m-a intrebat dacă merg chiar atunci cu el la o cafea.Eu ca o proastă am acceptat.Și...lacrimile au pus stăpânire pe faţa Vanessei.

-Vane e okay,continuă.o incurajez și ii șterg lacrimile de pe obraz.

-Nu am mers la cafenea,am mers la el acasă...și m-a violat.

-A făcut ce??

Când am auzit asta aveam impresia că tavanul camerei Vanessei imi pică in cap.Vanessa nu avea cine știe ce forme,era blondă cu ochii căprui-verzui,și scundă cu părul scurt.Era total opusul meu,insă era indrăgostită până peste cap de James.Il cunoștea de 7 ani.Ea este tipul de persoană increzătoare in oricine,și care consideră că are toate problemele pe cap,de accea s-a apucat și de droguri.Insă nu e așa,a inceput să nu mai inveţe așa bine,insă are niște părini de nota 1000,care nu i-au interzis niciodată nimic,care o sprijină financiar și o iubesc necondinţionat,ceea ce eu nu am avut niciodată.Mama ei este o persoană foarte caldă,dar de când petrec foarte puţin timp liber cu Vanessa are impresia că practic meseria mamei și nu mă mai vede cu ochi buni.Cât am fost eu prinsă in gânduri sadice de "in ce chinuri infernale să il omor pe James" Vanessa abia mai putea respira de la atâtea perluţe umede pe faţa ei.