Speranţă

Capitolul 10

Viaţa,multă lume o descrie ca nefiind roz,alte persoane o descriu ca fiind gri,a mea oare de ce incepe să fie absorbită de intuneric? Mult prea multe intrebări fără răspuns,dar nu pot ceda acum.Am rezistat mult prea mult ca să cedez acum.multe fete ar spune că după ceea ce mi s-a intâmplat in ultimii ani și seara trecută am tot dreptul,insă nu.M-am născut și am crescut cu gândul că intr-o zi voi fi cineva,și trebuie să infrunt orice obstacol din calea mea.Toată dimineaţa m-am gândit la cum o să fac să imi protejez mama de tirania acelui demon.Dar acum,la 6 am,dacă mă gândesc mai bine,cred că o să devin cel mai mare demon din aceasta casă,fără milă,pentru că nimeni nu a avut milă de mine.Cineva dorește să mă intrerupă din gândurile mele.

-Intră!

-Scuze scumpo,m-am trezit să mă duc la muncă și am auzit muzică.

-Nu e nimic,presupun că dorești ceva,poate să clarifici această situaţie absurdă de a sta ca o primită la tine in casă.i-am aruncat ironic toate cuvintele in faţă

-Uite Mel,o să discutăm tot im seara aceasta când mă intorc de la servici,și te rog să mă crezi că părăsindu-te m-am sinucis fără cale de inviere.mi-a spus el scurt și a plecat

Cine il mai crede,nu o să mai cred durerea nimănui,nici măcar a mea,sufletească sau fizică.Că tot veni vorba nenorocitul a intrat ca un animal in mine,imi tremură picioarele și mă doare burta ingrozitor când merg.Bine măcar că a folosit prezervativ.Cred că ar trebui să dorm puţin dat fiind faptul că nu am mai dormit de două zile,poate acum nu o să mai visez că ard in Infern.Deși nu inţeleg de ce am aceste vise.

M-am trezit se pare in jurul ore 3 pm,am făcut o baie și am coborât să imi fac un sandwich.Durerea ca durerea,dar imi e foame de lup,deși nu știu ce o să fac când o să il văd pe individ.Se pare că nu era acasă,dar era scorpia șefã.Nu știu de ce am impresia că este un demonel mai mare.

-Ce faci Mellisa? Nu te-am vazut toată ziua,unde ai fost?mă intreabă afisând cel mai fals zâmbet posibil

-In camera mea,ceilalţi unde sunt?spun plictisită și luând o gură din sandwich-ul meu ultradelicios.

-Deja iţi e dor de mine scumpo?vocea groasă mi-a făcut corpul să vibreze,era nenorocitul care mi-a schimnat destinul in urmă cu câteva ore

M-am intors gentil cu faţa la el
-Atât de dor incât in momentul de fată imi doresc să fii pe o insulă pustie numai cu lighioane,chmmm ca tine,și un ocean plin de rechini.spun cu o fată simpatică și inainte să urc scările imi iau un măr roșu.

-Când vine tata să ii spuneţi să vină la mine.

Nu am mai stat să aud protestele scorpiei cum că sunt o neobrăzată și privirile satisfăcute ale porcului de fisu.

Orele au trecut greu,atunci când incercam să adorm nu aveam in minte decât acele dureri crunte și privirile lui atât de reci dar totuși mulţumite de ceea ce vedea.In sfârsit s-a făcut ora 19,și apare tata.
-Cioc cioc.spune tata amuzat stând in tocul ușii

-Intră dad

-Ce face prinţesa mea minunată?

-Se minunează de aceste cuvinte pe care nu le-a mai auzit de aproape un deceniu și jumătate,și vag și le mai aduce aminte.ii spun sarcastică

-Uite Florena,am incercat doar să vă protejez,te rog să mă asculţi.

-Dacă imi mai spui o singură dată Florena pot foarte bine să mă intorc la mama până dimineaţă.i-am spus pe un ton dur deși tot ce imi doream era să vărs oceane de lacrimi,dar la moartea bunicii mi-am promis că nu voi mai plânge decât când mama nu va mai fi.Imi aduc aminte că ultima dată când mi-a spus Florena a fost in ultima zi când l-am văzut,pupându-mă pe frunte și ieșind pe ușă și din viaţa mea până astăzi

-Dacă mă vei asculta vei vedea că nu sunt acel om rău pe care il crezi

-Fie.iar el se așează pe marginea patului și imi prinde mâinile miciin ale sale

-Erai foarte mică atunci când am plecat,și mă bucur că abia acum ai găsit scrisoarea,deoarece ești mai capabilă să inţelegi.Acum 4 ani când bunica ta a murit eram acolo.Priveam de la depărtare durerea din ochii tăi și răceala din ochii mamei tale la moartea fiinţei care i-a dat viaţă.Ai fost și ești un copil extraordinar,sincer,muncitor,inteligent,și de o frumuseţe asiduă ca a mamei tale.Atât de multe calităţi pe care voi regreta toată eternitatea că nu am fost acolo să le mângâi și să le alint.Pe Angus ţi l-am scos in faţă după ce am aflat ce anume făcea maică-ta.Este un om de onoare și știu că s-a comportat foarte bine cu tine.Iar pe Ștefan l-am trimis deoarece James chiar nu glumea când te ameninţa.Am incercat să te protejez chiar și de la distanţă,iartă-mă că nu am fost lângă tine toţi acești ani.avea lacrimi in ochi,insă eu nimic

-Și tot nu mi-ai spus de ce ai plecat.ii spun eu cu vocea parcă spartă in bucăţi

-Eu eram in Anglia in permisie de armată când am cunoscut-o pe mama ta.După ceva timp ea a rămas insărcinată,iar eu mi-am sunat superiorii să le spun că imi dau demisia,am trimis toate hârtiile,m-am certat cu ei,doreau să mă aducă cu forţa inapoi in State,mie mi se părea absurd,aveau alţi locotenenţi și soldaţi mult mai buni.Au renunţat la a insista după două luni,deși la acea vreme mi se părea suspect renunţarea bruscă.Vroiam să iţi fiu alături până când aveai să implinești 150 de ani copila mea,crede-mă.Mama ta nu a știut de asta,și nici in ziua de azi nu știe.Cu o săptămână inainte să plec am fost sunat că trebuie să mă alătur urgent echipei FBI deoarece perioada mea de concediu se terminase.Eram total confuz până când am pus totul cap la cap.Superiorii mei au fost atât de supăraţi că i-am sfidat incât au aplicat pentru mine la FBI ș am ajuns să fac parte dintre cei mai buni.Nu aveam degând să mă duc,dar au venit după mine,le-am cerut să imi iau familia cu mine,insă nu au fost deacord deoarece aveam să mă implic numai in arestarea criminalilor și interlopilor,iar cum nu aveam cunoștinţe care să mă peotejeze.De trei ani am o nouă familie dar in foecare noapte adorm cu chipul trist al fetiţei mele atunci când am plecat.

Cuvintele tatei mă terminaseră,nu a putut face nimic la acea vreme,ochii lui inlăcrimaţi imi dovedeau că a fost sincer,dar nicio lacrimă nu a putut fi smulsă din ochii mei negrii ca intunericul.Tot ce am putut spune a fost:

-Iartă-mă că te-am judecat tată.

-Offf copila mea.și a izbucnit in plâns.I-am mângâiat spatele pentru a il liniști iar după 10 minute de tăcere dureroasă el o sparge

-Mă bucur că ai inţeles situaţia Mel.Acum,hai la somn,sigur ești obosită.Noapte bună.mă pupă pe frunte și pleacă.

Doamne cât de greșit am judecat aproape toată viaţa mea!Dar tot mai am o mulţime de intrebări.

Heey,imi cer mii de umile scuze pentru că nu am mai postat de un trilion de ani.Am fost foarte ocupată cu școala și cu schimbările adolescentine(da știu nu am scuză).Sper să o citiţi in continuare cu plăcere,iar dacă nu,voi scrie până o voi termina și va rămâne pe watt.Pupiceii :* :* :*