Pisi, mă vrei? (Vol 1)

Prolog

Cristian

Doar felinarele luminau străzile pusti ale New York-ului ceea ce era anormal, dar totuși plăcut.Un oras mare, zgomotos, plin de oamenii cu totul si cu totul diferiti, care au interese diferite si foarte putine in comun.In orasul asta vezi fel si fel de specimene, niciun om nu este la fel, însă cu totii avem ceva in comun,iubim distractia, sex-ul si bautura, iar ca sa ai toate astea, ai nevoie neaparat de bani, lucrul esențial, după care aleargă toată lumea.

Eram pe drum spre bar, acolo trebuia să mă întâlnesc cu niște oamenii de afaceri și sa sărbătorim semnarea unui contract, unul din cele mai bune contracte ale firmei mele pe anul asta.
Eram pe motor și goneam ca nebunul pe strazi, urma să fie o seară superba, voiam sa ma distrez cu o domnișoara și sa ma eliberez de tensiunea acumulata pe parcursul acestei săptămâni.

Motorul începe sa scoată un sunet ciudat așa ca ma opresc intr-o parcare sa văd dacă are vreo defecțiune.Țipete înfundate se aud din spatele unor blocuri abandonate, tipetele unei fete de disperare, de teama si de neputinta.Cad pe ganduri in legatura cu decizia pe care aveam sa o iau, sa ma fac ca nu aud, sa imi vad de treaba mea sau sa inervin. De ce sa intervin...pentru ca asa este moral si cu putinta?Din cauza unui destin nenorocit ce ne pune fata in fata doar ca sa-si bata joc de noi?Cel mai probabil.

Instinctul este ceea ce avem in comun cu animalele si 60% din oamenii cand iau de luat decizii importante se ghideaza dupa acesta sau il folosesc ca scuza pentru faptele lor.Eu cred ca in seara asta trebuie sa actionez si sa nu stau cu mainile in san, nu sunt sigur de ce vreau sa fac asta, dar stiu ca o voi face.Imi place la mine ca nu am regrete, nu-mi amintesc sa-mi fi părut rău, iar dacă s-a întâmplat, nu mi-am cerut scuze.Nu-mi cer scuze pentru lucrurile pentru care nici eu nu m-aș ierta.

Ma indrept spre locul unde a început totul. Un barbat destul de solid strangea in mana lui un gat ferm si delicat in timp ce cu cealalta isi desfacea grabit cureaua de la pantaloni.Pe chipul ei se vedea clar dispretul si neputinta, iar ochii își pierduseră sclipirea.Machiajul ii era întins pe toată fata și se puteau observa rănile drept dovada ca s-a zbătut zdravăn.

Ma gândesc la o solutie destul de complexa ca sa-l imobilizeze pe bărbat, dar totusi ma rezum in a lua o ranga de pe jos si de-ai tintii ceafa lata.

-Trebuie sa plecam, revino-ti!Trebuie sa recunosc ca mereu am fost un dobitoc crud cu femeile, dar in situatia de fata trebuia sa se ridice si sa plecam cat mai repede, caci in cel mai rău caz ajungeam si batut si futut.De obicei nu sunt un om "cu mănuși" mereu am fost adeptul crudului adevăr, mai bine sa știi ce te așteaptă și sa înfrunți viața cu pieptul înainte.

Face intocmai fara sa scoata nici un sunet, fara sa ma priveasca in ochii.Incerca sa se acopere din rasputeri cu camasa care avea nasturii rupti in timp ce mergeam pana la motor.Se pare ca am pierdut sansa de a mai ajunge la intalnirea de afaceri, doar nu o puteam lasa singura pe strada, domnisoara avea nevoie de un consilier iar eu eram cel mai bun.
Sincer am privit-o mai in detaliu, ii puteam observa sutienul alb ce se îmbina perfect cu bronzul ei, sânii aceia m-au încântat și surprins, camasa rupta lasă la vedere o priveliște impresionanta.Decid însă sa-i dau geaca mea, sperând sa nu fi observat ca ma holbam între timp.

Nu stiam unde sta, nici nu puteam sa o întreb, era prea socata și încă nu realiza ce s-a întâmplat.Ma gandesc la momentele prin care trece, probabil acum neaga totul, dar cred ca cel mai rau ar fi daca ar ajunge acasa si v-a rămâne singura și o sa înnebunească la câte scenarii își face.Sau dacă este cu cineva acasă și o sa o vadă in halul asta o sa-i adreseze întrebări inconfortabile.Atunci va conștientiza cu adevarat prin ce era sa treacă. Decid sa o duc la mine acasa sa se odihneasca, avea nevoie de liniște, asa de multe sentimente intr-o singura fracțiune de secunda, soc teama, neputinta, dispret puteau ucide psihic o persoana.

Opresc in fata casei si cobor dupa motor, ea ramane inca pe acesta neconstientizand ca am oprit, ii iau casca de pe cap, iar aceasta ridica pentru prima oara in seara aceasta ochii din pamant.

-Cred ca cel mai bine ar fi sa ramai la mine in seara asta.Se uita stramb la mine de parca vorbeam limbi diferite.

-Chiar crezi ca in momentul asta pot sa am încredere intr-un necunoscut și sa rămân la el acasă?
-Acest necunoscut tocmai te-a scăpat de acolo!
Încercam sa ma liniștesc, sunt o persoana vulcanică și in mod normal probabil as fi țipat la ea.Am mai și salvat-o, o sa-i fie mult mai bine cu mine decât singura pe strada.

-Daca as fi vrut sa iti fac rau crede-ma, il asteptam pe tip sa-si termine treaba si dupa te mai luam eu la o tura.
-Ești foarte imatur!Imi spune ea tăios
-Imatur?Imatur as fi fost daca as fi trecut pe langa si nu as fi actionat.Imatur eram daca nu ma gandeam la situatia in care te-as duce acasă, ai da ochii cu parinti tai si sa te văd atunci cum le spuneai ce tocmai era sa se intample!
Expresia pe care o avea era de nedescris, ramasese la bun fara cuvinte, cred ca de fapt nici nu se gandise la parinti ei pana atunci.Lasa capul jos se prăbușește cu genunchii de pamant.

Nu stiam ce sa fac, la modul cel mai serios, am început sa ma panichez, ma simteam ca ultimul prost de pe planeta.Puteam totuși sa nu ma răstesc la ea, acum ce fac?
Ma asez langa ea si sa o consolez, o las sa se descarce...

-O sa racesti daca mai stai mult pe jos, hai in casa!Aroganta din tonul meu era mai subtila ca o baba intr-un club de striptoze.Adevarul era ca mai mult îmi pasa sa nu răcesc eu, plus ca îmi intepenisera picioarele.Se ridica si se uita la mine, privirea pe care o avea era de nedescris, era exact ca o căprioară ce tocmai realizase ca era in siguranța.
-Multumesc ca m-ai scos de acolo, îți rămân datoare.
-Cu placere, oricum o sa fi mai in siguranța cu mine decât ai fi fost cu bărbatul ala, deci stai calma.
Da usor din cap și pornim amândoi spre casa.