Pisi, mă vrei? (Vol 1)

Capitolul 3

Enali

Era deja dimineață, razele soarelui năvăleau puternic în cameră.Nu am putut dormi toată noaptea, seara trecută am rămas șocată, aproape am fost violată și acum mă aflu în casa unui necunoscut, nu știu cum a luat o astfel de întorsătura viața mea.Mă ridic greoi din pat, simt o durere cruntă ce îmi învăluie corpul.

Lacrimile îmi apar când văd reflexia mea în fata oglinzii.Fata pe care o văd în oglindă nu sunt eu! Parul meu blond era ciufulit și stătea în toate direcțiile, pielea mea era mai palidă și aveam urme vineții pe solduri și me sâni, igâtul îmi era plin de mușcături, iar pe fata aveam niște vânătăi zdravene in urma loviturilor pe care le primisem.

Urmele de pe corp îmi aminteau cu scârbă de noaptea trecută, o noapte de coșmar.Intru în baie, las apa caldă să îmi învăluie corpul meu plin de vânătăi.La contactul pielii mele cu apa fierbinte am scos un scâncet de toata frumusetea.Pielea mă ustura, capul mă durea....ce aș țipa de durere în acest moment.....

Ies din baie și îl văd pe Cristian iar eu eram în prosop.Mă întorc cât se poate de repede în baie și am început sa vorbesc cu el de acolo.Fața mea era roșie și știu pentru că mă aflam în fața oglinzii.

-Hei, mă gândeam dacă vrei, înainte să te duc acasă să dăm pe la o cafenea, ce zici?Spune el dupa ce mă vede că am ieșit din baie și sunt echipată și gata de plecare. Il văd cum își afișează zâmbetul său de milioane.Acum pot să îi disting trăsăturile mult mai bine.Ochii aceia albaștri ca cerul ce vrăjesc orice fată și corpul bine sculptat, sa nu mai vorbim de parul ce îi stă ciufulit într-un mod adorabil.
Totuși îl văd ca se întristează când vede semnele de pe fata și gâtul meu, însă maschează repede mila și se vede ca așteaptă un răspuns.

-Scuze, dar nu pot!

Cristian

-De ce? Rămân șocat, MĂ REFUZĂ???Nu a mai auzit nici dracul acest fenomen, nu s-a mai întâmplat așa ceva de la nastera mea, nimeni nu îl refuză pe Cistian Reys

-Scuza-ma, ce vârstă ai?

-Am 21, nu sunt așa ce mare sa știi.
Sper ca nu s-a gândit ca am 30 sau ceva de genu, bine ea știe ce și-a imaginat in mintea ei mică, dar eu cu siguranța nu sunt bartan!

-Uite, eu am 17, nu cred ca aș fi în siguranță alături de tine!

-Tu ești conștientă că te-am salvat aseară de un violator și că ai dormit la mine azi-noapte, nu?
Nu spune nimic, dar se vede ca este setată sa ma refuze și nu înțeleg de ce.Adica, cred ca a observat ca nu sunt o persoana periculoasa.

-Stii dacă aș fi vrut, puteam sa îți fac rău in orice moment, chiar și acum.Spun eu și ma aproprii de ea, având privirea fixată asupra ei și ma aplec cu capul spre ea ca sa fim la aceasi înălțime.

-Și de ce nu o faci?Tonul ei este foarte serios și curajos, cred ca s-a obijunui sa fie agresată.

-Nu sunt genul acela de persoană, daca aș vrea să fac asta cu cineva, aș face-o din plăcere, dacă aș obliga pe cineva nu mi-ar oferii satisfacție.

-Cine ești tu?

-Sunt un om de afaceri renumit în toată țara, tot ce vezi a fost construit de la 0, am muncit si am ajuns cunoscut de la o vârsta frageda.

Enali

-Părinții tai?Il întreb eu fără sa îmi dau seama ca pot sa intru intr-un subiect sensibil cu toate ca eu ar trebuii sa știu cel mai bine ca părinții pot și un subiect sensibil

-Nu țin legătura cu ei, am fost crescut de bunica mea și când aveam 19 ani, a murit de cancer.

-Îmi pare rău!Spun eu și încep sa regret ca am întrebat.

-Deci...cum rămâne cu cafeaua?Spune el zâmbind, depășind momentul de parca nu ar fi un subiect chiar așa de dureros.

-Mi-ar face plăcere!

Intrăm în mașina lui și pornim spre o cafenea.Nu știu unde mergem, dar mă las purtată de val și vrăjită de farmecul lui Adonis aici de lângă mine.

-Și la ce liceu ești? Spune el rupând tăcerea dintre noi

-La Granver

-Acolo am studiat și eu!

-Stai, ce profesie ai?

-Disinger de moda, am o mare afacere, cred ca ai auzit de creatorul Rian Miller, lucrez alaturi de el.

-Normal, sunt o mare fana, îi iubesc rochiile!

-Normal, cine nu ?Spune el afișând zâmbetul său insuportabil de draguț!

Ajunși la cafenea ne așezăm la o masă unde începem să ne bem cafeaua.

-Dă-mi putin telefonul!Spune el în timp ce îmi ia telefonul din mână

-Nu am jocuri!Spun eu liniștită în timp ce îmi savurez ceașcă de cafea.

-Gata!Spune el și îmi dă telefonul

-Ce ai făcut?Întreb eu uitându-mă nedumerită la telefon

-Mi-am băgat numărul în memorie, să mă suni dacă ai nevoie de ceva!

-Probabil nu vei fi prima mea varianta, nu sunt genul de persoana care sa ceara ajutorul.

-Și de ce nu îți place sa fi ajutata?

-Pentru ca vreau sa învăț sa ma descurc singura.

-Ți se pare ca aseară te-ai descurcat?Spune el ridicând o sprânceană.

-Aseară am fost in pericol, nu era genul de situație pe care sa o pot gestiona, astfel de lucruri nu sunt normale și oamenii de genul ar trebuii sa fie închiși.
Pare ca rămâne șocat cateva momentel, gusta puțin din cafea și îl urmăresc cum își musca buzele și surâde usor.

-Cred ca ar trebuii sa te revanșezi.Imi spune el luând ceașca de cafea in mâna și zâmbind cu o tenta puțin horny.
Cred ca m-am strâmbat usor neînțelegând la ce se referă, acesta bufnește in ras.

-Usor, nu trebuie sa te strâmbi asta, încercam sa destind atmosfera.Esti foarte încordată!

Sunt încordată pentru ca nu ma simt bine cu el la masa, pentru ca ma intimidează cu ochii lui verzi și zâmbetul lui diabolic.

-Cum ți-ai dori sa ma revansez?Il întreb totuși din curiozitate.

-Mi-ar plăcea sa ne vedem mai des