Capitolul 2

13.1K 708 27
                                    

Cristian

Intram in casa unde linistea morbida se asterna intre noi, tot ce puteam face era sa o analizez,era o fata frumoasa, inzestrata si cu picioarele pe pamant, acum si cu moralul tot la pamant.
Avea un par blond chiar spre alb cu varfuri roz cam pana in dreptul umerilor, niste ochii albastri blanzi si un corp slab, dar cu usoare forme pe alocuri.
Cred ca este destul de timida ea ca persoana, pare ca are prea mult inhibiții și ca ii este greu sa vorbească, eu nu sunt așa.Nu îmi place sa vorbesc cu oamenii, dar când este nevoie ma descurc extraordinar de bine.
Chiar dacă in momentele astea in mintea ei poate sunt un dubios care cine știe ce o sa-i mai facă, o sa vadă ca sunt un băiat bun mâine când o sa plece acasă.

-Cati ani ai?O intre eu incercand sa deschid usor portita spre o conversatie.

-Am 17 ani.Spune ea fara se se uite la mine.
Este atât de mică și de delicata, parul platinat se lasă valuri valuri pe spatele ei.

-Unde trebuia sa ajungi?

-La locul de munca.
Nu înțeleg de ce lucra, era așa de mică și avea liceu de terminat, pentru ce avea nevoie de bani?

-Imbracata asa?Ma uit eu la vestimentatia ei ce era constituita dintr-o camasa si fusta cam scurta, mult prea scurta.

-Lucrez intr-un bat.Raspunde sec si nici macar atunci nu si-a ridicat privirea spre mine.
Pare foarte rușinoasa, nu înțeleg de ce nu se uita in ochii mei, mie îmi plac fetele puternice și arogante, ea este exact opusul sau poate se comporta așa din cauza celor întâmplate.
-Cum te numesti?Cred ca ar fi trebuit sa începem cu asta.

-Enali.Spune ea si isi intalnieste ochii cu ai mei.Vocea ei delicată și tremurândă mă făcea să simt compasiune, nu mila, nicidecum.

-Cristian.Intind mana cum faceau prescolari.Imi atinge mana usor schitand un zambet la coltul guri.Nu stiam cum sa o fac sa se simta comod, sa scape de retineri.

-Pai...mâine de dimineață te voi duce acasă dacă nu ai nimic în potrivă să rămâi aici peste noapte.

-Sigur, multumesc mult!
Încergand să o încurajez îmi dezvalui cel mai frumos lucru, defapt al 2-lea cel mai frumos lucru,acesta fiind zambetul.Dacă îmi dezvaluiam cel mai frumos lucru probabil nu mai era virgină.
-Hai, nu mai fi tristă și zâmbeste, a trecut!încerc din spor să o încurajez, dar observ că este în zadar,așa că o las să se doarmă și îmi văd de treburile mele.

Nu știu cum sa încurajez oamenii, am crescut singur și nu prea am avut contact cu ei, ma refer la persoanele importante pentru mine.Da cu oamenii de afaceri știu ce și cum sa vorbesc astfel încât sa-i manipulez sa iasa pe placul meu.
O privesc cum se aseaza in pătuțul mic din camera de oaspeți și ma gândesc ca ar fi momentul sa plec, dar nu înainte sa-i las niște pijamale și sa-i arat unde este baia.

Cred ca femeile sunt vulnerabile din punctul acesta de vedere, sunt slabe fizic și nu pot sa își poarte singure de grija.In orice secunda un animal sălbatic pot sării pe ele, la noi bărbații nu este așa.Noi am învățat ca singurul mod ca sa supraviețuiești este lupta, ele sunt delicate, frumoase și in pericol.

Când am văzut-o in acele momente, mi-am dat seama cât de slabe sunt femeile cu adevărat, in secundele acela, ea nu putea face nimic ca sa se apere, avea urme de la lovituri pe fata și ma gabesc ca probabil și pe corp la cum a strâns-o animalul acela.
Bărbații nu știu cum sa se comporte cu femeile, nu știu ca trebuie sa fie puțin falși ca sa ajungă acolo jos, trebuie sa folosească complimente și gesturi tandre ca sa obțină ceea ce își doresc, nu este foarte greu dar necesita răbdare pe care eu sincer nu o am, dar nu o sa ma vezi violând femei pe strada.
In cazul meu, avantajul este ca sunt foarte chipeși și nu exagerez deloc, eu nici nu trebuie sa plătesc femeile să facă sex cu mine, ele ma doresc.

Cred ca sex ul este singurul lucru pe care o sa-l fac constant in viața asta și nu o sa ma plictisesc, este cel mai bun.Iti schimba starea, te face sa fii mult mai relaxat și mai puternic psihic vorbind după ce ai făcut asta, bine asta dacă te-ai descurcat bine.

Ma duc in birou unde era totul un dezastru, foi peste tot, mape  și cărți din biblioteca toate împrăștiate, va trebuii sa ma apuc sa le strâng

Pisi, mă vrei? (Vol 1)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum