Capitolul 4

555 20 0
                                    

P.D.V Cristian

O ascultam atent in timp ce plangea la pieptul meu, socul pe care-l are acum avea sa o machieze ceva timp, sau toata viata.Nu stiam cum sa o ajut, mi se rupea sufletul vazand-o intr-o astfel de situatie.
-Vreau sa ies de aici!Spune ea printre lacrimi.
-Nu poti sa iesi acum iubito.
-Te rog..
Decid ca ar fi mai bine pentru ea sa fie acasa, sa se odihneasca in liniste.Tot ce fac, fac pentru ea, pentru bună-starea ei.Acum nu stiu cum o pot face sa se simta mai bine, nu cred ca am cum.Intr-o astfel de situatie, tot ce pot sa fac este sa o strang in brate si sa-i spun ca totul o sa fie bine.
Situatia ei este una dificila,dintr-o data sa-ti aduci aminte de traumele petrecute in trecut, prea cidat...
In masina se asterne o liniste sumbra, Enali nu mai putea spune nimic, dupa atatea lacrimi, tot ce mai putea sa faca era sa ofteze.
Ii strang mana si ii zambesc incercand sa o incurajez din priviri, dar nici sa zâmbeasca nu mai putea, era atat de demoralizata incat ar putea sa îmbratiseze moartea cu placere.
Ajunsi acasa, o vad cum se tranteste in pat incaltata, imbracata, vizibil fiind faptul ca nu avea chef de nimic si de nimeni, nici de ea insasi nu cred ca avea chef.
O descalț in timp ce ea statea nemiscata in pat, pe burta cu fata in perna sa moale, o auzeam cum ofteaza din 5 in 5 minute.Ma durea caci nu stiam cum sa o ajut, nu stiam ce sa fac intr-o astfel de situatie, eram total derutat, peste limitele mele.Deci doar sa ma asez in pat langa ea si sa o las sa se linisteasca, atat imi mai trebuie, sa fiu eu pe capul ei.

Pisi, mă vrei? (Vol 1)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum