Capitolul 1

1.4K 47 0
                                    


~ Perspectiva Kira~

In timp ce mergeam pe un drum cetos si intunecat, ma injuram singura. Era mai bine sa nu fi mers la aceea petrecere. Ar fi trebuit sa zic ceva cand am vazut ca Seojun se dadea la tipa aia ieftina chiar in fata mea, nu sa trec cu vederea. Stiam de la inceput ca nu are nici un sens relatia asta. El a fost cel care ma rugat sa merg cu el la petrecerea asta stupida. A crezut probabil ca ma imbat si poate are sanse mai mari sa ma culc cu el.
L-am intrebat in masina de ce a facut asta si tot ce avea de spus au fost scuze ieftine. Chiar nu mai aveam chef de el. La urma urmelor, l-am rugat sa opreasca masina si sa ma lase sa ies. Nu mi-a pasat ca este pe mijlocul autostrazii. Ghici-ți ce? Minunatul meu iubit chiar m-a lasat in mijlocul unui nimic.. Sunt o fraiera prea mare. Trebuia sa il las sa ma duca acasa.. dar daca mai petreceam un minut cu el intr-un loc atat de ingust, cred ca l-as fi omorat.
Totusi mi-as fi dorit sa imi spuna ca nu ma lasa singura si ca ii pasa de mine, dar in loc de asta ma lasat singura pe strada în mijlocul noptii..
Cand m-am intors am vazut un Mercedes negru mergend incet in spatele meu. M-am panicat foarte tare. Stiam ca ceva nu este in regula. M-am intors inca o data discret sa ma uit la masina, sa vad daca recunosc pe cineva. Fara reușită! Ferestrele masinii erau intunecate. Incepusem sa merg mai repede sperand sa scap, dar fara reusita. Auzeam cum masina se aproprie din ce in ce mai mult. De ce naibii tocmai astazi am tocuri inalte?
Dupa cateva secunde imi vibrase telefonul in mana.

Numar necunoscut: *este un prost*

Poftim? Ma uitam la telefon si nu imi venea sa cred ce citesc. Probabil este cineva din gasca mea de prietene. Totusi aveam un sentiment ciudat in mine. Mesajul este de pe un numar necunoscut.. si mai ma si urmareste aceasta masina. Sunt foarte paranoica.

Dupa ce am mers vreo 15 minute m-am oprit. Nu ma pot opri din a citi acel mesaj si sa ma gandesc de la cine poate fi? Am vrut sa sun la politie...
M-am intors incet si m-am uitat atenta la masina. Ma apucase frica si mai mult.. Îmi luasem telefonul si eram pregatita sa sun..

Dupa cateva secunde vad o masina se aproprie cu viteza de mine si se oprise chiar in fata mea..
Seojun.. Nu m-am bucurat niciodata atat de mult sa il vad ca in momentul asta..
Inainte sa ma urc am aruncat pentru ultima oare o privire spre acel Mercedes negru...

Oare cine o fi fost? O fi fost cineva din scoala noastra ?

„Hei Babe" spuse Seojun fara sa ma priveasca.
Eu doar imi dadusem ochii peste cap si ii spusesem nervoasa „Doar conduce-ma acasa."
Pe parcusul drumului mă intorsesem spre geam pentru a evita o conversatie cu el...

Ea este doar a MEA!!!!  (Traducere in romana)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum