Eşti refugiul meu...

Surprize la majorat

Vlad's pov
     Pisicuta speriata iar dadea bir cu fugitii. Dupa ce isi arata o asemenea afectiune pentru mine,vrea sa ma lase cu ochii in soare. Stiu ca e ceva in legatura cu ea care ma face sa vreau sa o descopar mai mult. Stau inca uimit de curajul ei sa ma atinga pe fata,sa nu se scarbeasca si sa se uite cu mila. A facut ceva ce nici macar nu intuiam, s a apropiat de mine si mi a sarutat obrazul,in conditiile in care nu stie cate palme a luat obrazul ala si cate lacrimi l au inundat. Corpul meu reactioneaza singur si astfel ma ridic,incercand sa o prind inainte sa plece. Ii iau mana chiar cand se pregatea sa iasa pe usa si o trag intr o imbratisare. Ii simt trupul tremurand,dar nici ca i dau drumul. E rece,foarte rece si ma intreb ce o fi avand...o circulatie proasta poate. O strang si mai tare ca sa o incalzesc si ma gandesc ca nu am mai facut asta de...din clasa I de la ziua mamei. Am mai pus mana pe fete,dar nu a fost ceva atat de intens si sentimental. Acum ma simt ca atunci cand mama imi citea povesti...fericit.

     O las sa mai si respire si ma uit in ochii ei care scoteau la iveala emotiile din suflet. Isi duce privirea in pamant si stiu ca e rusinata.

- Eu trebuie sa plec...

-Presupun ca mamele noastre nu o sa termine cazul pana maine;poate o sa trebuiasca sa ma verifici din nou,spun afisandu mi zambetul acela intimidant.

-Am sa i spun mamei tale sa te aduca cu ea daca nu te descurci,ceea ce vad e total neadevarat. Arati chiar foarte bine dispus.

-De la fata,ti se pare doar.

-Ahmm...n am vrut sa spun asta.

-Credeam ca te grabesti.Sau acum ai tot timpul la dispozitie?

-Multumesc pentru ospitalitatea deosebita. Pe curand.

-Pa.

Si acestea fiind spuse,pleaca. Nu ma sinchisesc sa o conduc cu privirea,inchid usa in urma ei si ma duc in living. Nu mi place sa se faca misto de mine,nici macar in gluma,de asta m am purtat asa.

Peste 5 zile devin major. Nu stiu ce ar trebui sa simt,daca ar trebui sa simt ceva,dar totusi am o presimtire ca in mai putin de o saptamana o sa se intample ceva bun. Bine a Marius e plecat la naiba sa l ia si nu o sa mi strice buna dispozitie cu prezenta lui demonica. Cat despre ce am sa fac de ziua mea...hmm,buna intrebare. Cu siguranta nu o sa fie ceva  grandios,dar nici sa stau in casa nu permit. Cred ca o sa i invit pe Robert si Max in club,macar atat. Da,acum sa vad cati bani am stransi. Ma duc in camera si scot din dulap un bloc de desen invelit in piele si scot dintre doi foi mai multe bancnote. Am inceput sa economisesc inca de 7 ani. Tin minte ca aveam ceva bani stransi pana in clasa a 5 a,cand taicamiu vitreg mi i a luat ca sa si potoleasca el nevoile. Ce a facut cu ei si de ce mi i a luat,asta n am aflat nici in ziua de azi,insa bataia care am primit o,sunt sigur ca o sa ma bantuie mereu.

Fara sa ma mai gandesc la trecut, incep sa numar banii de pe pat. Destui cat sa mi ajunga si pentru materialele necesare la desen,dar si pentru club,poate chiar un tort. Ma simt mandru ca pot sa fac astea singur,ca nu stau la cheful idiotului. Bun,am bani,am ideea,imi mai trebuie clubul si baietii. Imi deschid telefonul si le dau un mesaj la amandoi."Vineri la 5 -iesire n club. Sa nu va puna naiba sa nu veniti. Va salut."

Raspunsul lor e evident afirmativ si ma intreb cum de totusi am niste prietenii. Rad la aceasta intrebare si mi aduc aminte cat de mult ne uram toti trei la inceputul scolii. Eram ca niste fete care vor sa fie un amai ceva ca alta. Iar intr o zi, s a intamplat sa vada si ei ce animal de "tata" am si sa inteleaga de ce lipseam cu zilele de la scoala,de ce veneam vanat si stateam mai mult la baie decat in clasa. Acum ei imi sunt a doua familie,cu ei ma pot afisa asa cum sunt ,batut,nebatut,cu fata ca de mort sau nu,ei ma ajuta mereu. Si fiecare din noi are inclinatii artistice:Max cu pianul,eu cu desenul,iar Robert cu dansul. Destin se cheama,nu? Si daca tot vorbeam de pasiuni,ma bate gandul de ceva vreme sa ma apuc de chitara. Stiu ca nu am bani sa mi iau una,dar ceva din mintea mea ma indeamna sa ma pun pe invatat. Oricum,cred ca ar trebui sa ma duc sa mananc ceva ca sa mi taca stomacul din cantat.