Eşti refugiul meu...

Întâmplări de seară

Vlad's pov

-Buna seara!spune Iz politicos.

-Buna,ce mai fac parintii tai?

-Sunt bine.

-Fiule,ma bucur sa te revad.

Fara sa fiu constient de ce face,Marius vine la mine si ma imbratiseaza. Cred ca azi e sfarsitul lumii,ori sigur se intampla ceva important de sunt tratat asa de frumos de catre "minunatul meu tata".

-Bine ai venit!spun uitandu ma in alta parte si conducand o pe Isobelle spre living.

Mama e in bucatarie si inca mai are ceva de pregatit,prilej pentru care manierata mea amica se ofera sa o ajute.

-Dragut din partea ta sa o inviti aici.

-Nu mai faceam asta daca stiam ca esti aici. -Avem curaj,bravo! Sa spui asta si maine.

-Crezi ca ma mai afecteaza amenintarile tale?

-Fiule,am auzit ca ai intrat la facultate in Anglia,zic bine?

-De unde naiba stii tu?

-Am relatii bune cu mama ta.

-Si prin asta vrei sa spui ca pumnul tau e prieten la catarama cu ea.

-Usurel,scuipi numai venin si fata de masa e noua.

-"Tata", nu de la tine am invatat?

Nu a mai zis nimic,mama si Iz aparand cu mancarea.

-Si mai spune mi, de ce vrei si tu sa pleci?

-Imi doresc foarte mult sa vad cum functioneaza si alte sisteme de educatie. Plus ca e visul meu sa ma mut in alta tara.

-Eu cred ca e un moft. Ii spuneam si lui Vlad ca e mai bine sa ramana aici cu mime si mama lui si sa plecam impreuna peste cativa ani,dar nu e bine sa i tai eu acum aripile.

-Bunicul obisnuia sa mi spuna sa nu renunt niciodata la visele mele si sa nu las pe nimeni sa ma opreasca din drum.

-Uite o persoana inteleapta. Cati ani are bunicul tau?

-El...nu mai este printre noi.

-Atunci odihneasca se in pace.

Nu mi venea sa cred ce auzeam. Clar ca omul asta e ipocrit. Ma mananca incheieturile de la nervi si abia ma abtin sa nu i sterg cativa pumni intelectualului de la masa. Mai nou e familist si se ingrijeste de starea noastra. Daca era intai aprilie intelegeam,dar asa,ce naiba pune el la cale?

-Multumim mult pentru masa.

-Ma bucur ca te am revazut,Iz.

Mama ii zambeste Isobellei si o ia in brate. Surprinzator,Marius face acelasi gest si eu mai am putin si vomit de la atata prefacatorie.

-Va chem un taxi?

-O duc eu acasa,stai linistit.

-Te am educat bine,zice falsul razand.

-Ha ha ha. Si inca cum...

Ies afara si merg langa Iz. E putin aeriana si nici nu observa ca ma uit la ea.

-Pamantul catre Iz!

-Ce?

-Iti spuneam ca ma vopsesc roz.

-De ce,verdele e prea pentru baieti?

-Cum?

-Vrei sa devii o printesa?

Imcepe sa rada si eu incep sa ma enervez. Are chef de glume si eu chiar nu o sa stau azi sa rad la ele.

-Te descurci de aici?