Eşti refugiul meu...

Te stiu pe tine...

Este o noua zi in care m am trezit cu zambetul pe buze, zambet ce stiu ca va disparea odata ce o sa o vad pe mama. Mi e lene sa ma dau jos din pat, mi e lene si sa respir, dar totusi vreau sa traiesc,deci fac eforturi supraomenesti. Este inceputul lui iunie, miroase a vara si gratar... Stai, ce? Stomacul incepe sa mi cante cand simtul meu olfactiv ia contact cu aromele ce vin de afara si ma vad nevoita sa merg si sa descopar de unde provine aceasta ispita. Da...cum banuiam; se pare ca vecinii mei au chef de petrecere dis-de-dimineata. Totusi e placut sa i vad pe sotii Blake cum se bucura de fiecare clipa din viata lor si nu rateaza vreo zi fara sa faca ceva memorabil. Ii stiu de cand m am nascut si imi sunt dragi, iar sentimentul e reciproc. Imi amintesc ca aveau grija de mine cand parintii mei erau ocupati si, desi mama ii ruga sa nu ma rasfete, ei ma duceau in oras si imi cumparau dulciuri. S au comportat mereu foarte frumos cu mine si sunt sigura ca daca ar fi avut copii ar fi fost niste parinti minunati. 

- Izzz, la masa!se aude vocea mamei careia ii este mai usor sa zbiere decat sa vina pana la mine in camera.

- Cobor imediat, ii raspund la randul meu strigand.

Cred ca o sa ma aleg cu o frumoasa durere de gat daca o sa continui sa tip in fiecare dimineata. Ma duc repede la baie ca sa ma spal pe fata, dupa care alerg pana in bucatarie.(stiu ca nu i place sa ma astepte si nu vreau sa i dau motive de cearta). 

- Bei ceai sau lapte?

- Ceai, normal. Cand m ai vazut pe mine sa pun gura pe lapte?

- Cand erai mica, desigur, atunci nu erai asa de mofturoasa.

- Daca zici tu...

- Ai program stabilit azi?

- Nu, de ce?

- Vreau sa ma ajuti sa fac ordine in casa.

- Dar nu dureaza toata ziua, nu?

- Dureaza cat avem treaba, asa ca nu forta limita.

Nu am mai comentat si mi am facut de lucru cu o felie de paine cu gem. Desi mi era foame nu puteam sa mananc, imi disparuse pofta odata cu discutia "mama-fiica". 

- Ai de gand sa mananci sau te prostesti?

- Pai nu prea mi e foame, am mintit eu. 

- Eu nu stau cu masa intinsa toata ziua, asa ca mai bine bagi ceva in gura si termini cu lalaiala.

- Ok.

Mi am facut un obicei de cand sunt mica sa o ascut pe ea. O vad ca pe un sergent, eu fiind soldatul care trebuie sa execute ordinele. Nu mi permit sa obiectez ceva ca mi o si iau peste gura, unicul lucru pe care am invatat sa l fac este sa dau din cap, sa o fac sa creada ca ma supun si apoi sa o injur in gand. Nu sunt un copil de ala care cand scapa de parinti isi face de cap, dar simt uneori ca nu mai pot sa ma descurc cu atitudinea mamei. Cu toate astea, uite ma aici, la aceeasi masa cu ea, mancand aproape in sila si asteptand sa vad ce reprosuri mai are.

- Multumesc pentru masa.

- Du te si incepe sa ti ordonezi camera daca ai terminat si dupa vii jos. Trebuie sa stergem geamurile, sa udam florile, sa dam cu aspiratorul si dupa cred ca esti libera.

- Bine.

Nu sunt o fana a ordinii, dar nu mi place mizeria, deci camera mea e mai mereu curata. Nu stiu cu ce sa incep, dar mai mult ca sigur ca trebuie sa ascult muzica. Mi am luat castile si telefonul si am inceput sa mi indeplinesc sarcinile pe ziua de azi. Incep cu stersul geamurilor din toata casa, dau apoi cu aspiratorul si cobor sa o caut pe mama. Inainte sa ajung la bucatarie, ma opresc ca sa o aud vorbind cu cineva la usa.