Eşti refugiul meu...

In vizita sau la spital?

Nici nu stiu cand am urcat in camera si m am schimbat,dar atunci cand m am privit in oglinda eram imbracata cu o fusta neagra pana la genunchi,camasa alba si o pereche de pantofi negri. Uram cand trebuia sa fiu gazda prietenoasa....Nu ca nu mi plac oamenii,doar ca aveam alte planuri si acesti invitati mi au stricat ziua. Ma hotarasc sa cobor jos si sa o ajut pe mama cu tacamurile. Ceea ce mai urasc la aceste cine sunt vasele care trebuie spalate dupa,asta ma enerveaza la culme.

-Unde ai fost azi?

-Prin oras,nimic special...

-Tatal tau si cu mine suntem putin ingrijorati de faptul ca nu prea comunici cu persoanele de varsta ta.

-Serios,chiar va pasa?

-Vezi ca intreci masura si s ar putea sa aplic alta metoda de comunicare prin care esti redusa la tacere si doar asculti.

-Am prieteni,mama. Daca tu nu ma vezi mereu iesind cu ei,asta nu inseamna ca nu exista...

-Cum zici tu.

E foarte ciudat ca l a bagat si pe tata in discutia asta...El e genul pasiv,nu l a interesat niciodata ce am facut,nu m a bagat in seama prea mult si a preferat sa mi inchida gura cu vreo remarca proasta decat sa mi explice ceva.

-Tata,cum de esti acasa asa de devreme?

-Nu te obisnui cu asta,nu se va mai intampla.

-Poti sa pleci daca nu ti e bine...ne descurcam si singure.

-Pentru asta,sa nu ai tupeul maine sa mi ceri bani pentru ceva.

-Ia ti banii si mananca i,poate te saturi de amenintari.

Probabil mi ar mai fi dat el o replica,dar a sunat soneria si si a luat pozitia de tata atent si iubitor. Ma dezgusta cand ii face pe cei din exterior sa creada in latura lui de "parinte model" si eu par copilul nerespectuos. Ma uitam urat la el si mai ca i as fi dat o palma ca sa i sterg zambetul fals,insa tot ce am facut a fost sa o vad pe mama cum se duce sa deschida usa de la intrare.

-Buna seara,poftiti inauntru.

In living isi fac aparitia doi adulti si atat. Stai,ce? Parca trebuia sa vina si Vlad... Starea mea de spirit era complet diferita acum,eram fericita ca cei doi invitati nu si au luat copilul dupa ei.

-Buna seara,spun eu incet si afisez un zambet larg pe fata,moment in care parintii mei se uita ciudat la mine.

Seara e tacuta si plictisitoare. Cei patru adulti discuta uneori despre serviciu si alte prostii,iar pe mine nu ma baga nimeni in seama. Daca stiam ca asta o sa fie,nu m as mai fi obosit sa ajung acasa devreme.

-Tu trebuie sa fii Isobelle. Esti foarte draguta.

-Multumesc.

-Cati ani ai?

-16.

-Multi inainte. Si eu am un baiat putin mai mare decat tine.

-L am cunoscut astazi,Vlad,nu i asa?

-Exact.

-La ce scoala e Vlad,se trezeste mama curioasa.

-Colegiul de Arta. Tu ,Isobelle?

-Colegiul Brintiop,clasa de stiinte.

-Vrei sa urmezi medicina,asa i?

-Nu neaparat...

-Va mai aduc ceva,se ofera tata ca o buna gazda care este.

-Eu as vrea o cafea,daca se poate,spune mama lui Vlad putin timida.