Eşti refugiul meu...

Invitați şi invitații...

Plimbarea mea cu Vlad a durat mai mult decat mi as fi imaginat. M am intors in casa pe la 11:30,iar ai mei dormeau bustean. Eram fericita ca il cunoscusem si ca imi era prieten. Eram foarte norocoasa,desi nu stiam asta pe deplin. M am pus in pat si am incercat sa dorm,insa tot ce am reusit sa fac a fost sa ma holbez la tavan. Ma gandeam ca ar trebui sa trec pe la cimitir si sa mai pun cateva flori. Ar trebui sa l intreb oare pe Vlad ce cauta la cimitir in acea zi? Sunt prea obosita si gandesc deja aiurea. Ma chinuiam sa adorm,cand telefonul imi canta,semn ca am primit un mesaj. Ma uit la ceas si vad ca e 3 dimineata.

-Am sa te omor pentru ca m ai deranjat cand mai aveam putin si adormeam! Am inceput eu sa mi amenint corespondentul din spatele mesajului.

Abia asteptam sa vad cu cine urma sa ma cert,insa mesajul era de la Vlad si supararea mi a trecut instantaneu.

*Buna dimineata,raza de soare. Scuze ca te deranjez la ora asta,dar nu mai puteam sa astept pana la o ora rezonabila. :)) Sunt in culmea fericirii. Ia ghici cine merge cu tine in Franta? Euuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. Ok,ma abtin. Credeai ca mergi fara un adult,piticot? Te am luat. Noapte buna in continuare si sa dormi bine, sa nu te aud ca ai riduri. *

Am inceput sa rad in hohote si nu puteam sa ma abtin. Clar nu era in toate mintile. Eram bucuroasa ca venea si totusi indignata ca ai mei nu aveau incredere sa ma trimita singura.

*Neata,scumpiiii. Tu nu esti sanatos la cap,dar nu ma intreci. Te ai gandit ca poate eu nu vreau sa merg cu tine? Ooo,daaa. Acum cine ia pe cine?*

In mai putin de 2 minute a venit si raspunsul.

*Deci asa joci... Poate te pierd accidental prin Paris si mai vedem noi atunci. Te si vad venind plangand la mine. Deci nu scapi de mine,domnisorico.*

*Stiu ca vrei sa scapi de mine,dar chiar asa ?Mai mai mai...Bine,am sa te tin minte. Abia astept sa te arunc din turnul Eiffel.*

*Si crezi tu ca te poti pune cu o imbratisare de urs? :3 Ne vedem azi?*

*Nu,te rog nu imbratisari de urs! O sa am niste treaba azi,dar cred ca seara nu am nimic de facut.*

*Mama vrea sa vii la cina.*

*Ti a zis ea asta acum? :))*

*Nu,prostuto. Cand am venit. *

*Aaa. Oki. Am sa fiu acolo. *

*Bine. Treci la somn,printeso. :))*

*Hei! Si tu,greieras.*

*Oo...nu ai zis asta.*

*Noapte buna.*

Si nu a mai zis nimic. Stiam ca o sa platesc pentru alintatura aia,dar el a inceput si cum sa ma abtin? Am adormit razand si l am visat pe bunicul. Eram pe o campie si el statea pe iarba cu un caine in brate. Am vrut sa vorbesc cu el si sa i sar in brate,dar nu ma puteam misca. El stia ca sunt acolo si nu spunea nimic. Dupa cateva minute in care nu m a privit,s a intorc cu fata spre mine si mi a zambit.

-Te iubesc,draga mea. Continua sa visezi,iar eu am sa fiu langa tine mereu. Dragut noul prieten.

Mi a facut cu ochiul si a disparut. M am trezit cu gandul la bunicul si clar trebuia sa merg la cimitir. M am imbracat cu ceva lejer si am coborat jos sa mananc. In casa era o liniste nu tocmai cunoscuta si parca nu ma simteam bine. Pe masa din bucatarie am gasit un bilet pe care mama imi scrisese ca ea si tata ajung tarziu acasa,intrucat au de rezolvat niste probleme. Si,nu ca ma indoiam,stia de cina la Vlad. Deci era bine,pe de o parte. Puteam sa ma duc la cimotir fara sa ma cert cu mama si avea sa fie o zi buna. Am mancat ceva repede si am plecat spre sera din capatul strazii ca sa iau niste flori pentru mormant. Mi am pus castile in urechi si m am lasat cuprinsa de muzica celor ee la One Republic. Nu eram atenta la oamenii de pe strada si nici nu ma asteptam ca cineva sa ma traga de mana. Mai aveam putin si tipam,insa l am recunoscut pe Alex,prietenul lui Vlad.