Bună, mamă, cum ești, ce mai faci?
N-am mai vorbit de mult, că tu taci
Taci de trei ani și o să taci pe vecie
Nu că așa vrei tu, așa a fost să fie
Au trecut anii, dar nu trece durerea
Nimic nu reușește să aline pierderea
Nu te-am uitat, mereu o să ne lipsești
În sufletul nostru mereu te regăsești
Eu și frate-miu am trecut mai ușor
Însă tata poartă în piept al tău dor
Ai grija de el cum a avut și el de tine
Noi suntem plecați în căutare de bine
Acasă nu-i acasă, de când tu lipsești
Când venim doar din poze zâmbești
Prea multe lucruri îmi trezesc amintiri
În suflet involuntar renasc unele trăiri
Uită-te la mine, copilul tău a crescut
Barba e mai mare, stiu că nu ți-a plăcut
Între timp și câteva tatuaje mi-am făcut
Păcat că nu o să știu cum ți s-au părut
Am schimbat job-uri, încă n-am stare
Evoluez, sunt într-o continuă schimbare
De iubita pe care o știi, mi-am bătut joc
După asta, multor femei le-am făcut loc
Doar știi că nu am stabilitate la femei
Le schimb des, știu că nu așa mă vrei
Mai rece acum față de cum mă știai
Așa-i când timpul îți răpește tot ce ai
CITEȘTI
File de jurnal
PoetryÎn volumul ce urmează am aruncat câteva pagini din jurnal, nu sunt in ordine cronologică, pentru că uneori iubesc să trăiesc în haos. Nu e un jurnal clasic, nu conține doar povești, cuprinde și un amalgam de stări și bucăți din suflet.
