Șase treizeci sună alarma, începe drama
Intr-un tablou urât în care ne presează rama
Tabloul fiind orice zi, rama-i luna decembrie
Timpul trece acum mai greu și asta ma sperie
Fac o mare cafea, e la fel ca viața de amară
Ultima lună din an chiar nu-mi doream să apară
Sărbătorile frumoase din trecut, azi sunt coșmar
Până în ianuarie îmi doresc cumva să dispar
Șapte treizeci nu-i aproape nimeni pe stradă
Asta-i bine, ochii mei nu vor persoane să vadă
Fără oameni agitați, enervanți și reduși mintal
Care reușesc să îmi strice starea bună total
Altă cafea și mă uit pe o rețea de socializare
Nimic interesant, doar cupluri și falsitate mare
Poze cu brazi, cadouri, iubire, toate de fațadă
Sunt greu de înghițit la fel ca o mâncare fadă
La muncă altă agitație si ore peste program
Imi consumă toată energia, gram după gram
Entuziasm zero, de fericire nici nu mai spun
Nu am timp nici liniște-n gânduri să-mi pun
Luminițele sunt frumoase, oamenii tot urâți
La exterior par fericiți, dar în suflet posomorâți
Asta definește și orașul, împodobit tot trist pare
Că e lipsit de viață, chiar și când e sărbătoare
Dimineți de decembrie, din an în an mai grele
Înaintăm în vârstă adunând multe lucrurile rele
Uităm să ne mai bucurăm de momente simple Ne consumăm așteptând minunea să se-ntâmple
CITEȘTI
File de jurnal
PoesiaÎn volumul ce urmează am aruncat câteva pagini din jurnal, nu sunt in ordine cronologică, pentru că uneori iubesc să trăiesc în haos. Nu e un jurnal clasic, nu conține doar povești, cuprinde și un amalgam de stări și bucăți din suflet.
