Mă suni noaptea, ca pe Bogdan de la Ploiești
În el nu mă regăsești, chiar dacă poate-l iubești
Vrei să te căsătorești, pare că te cam grăbești
Apelezi iar la mine, să te ajut să te răzgândești
Ce e între noi, e complicat, însă asta ne seduce
Distanță ne desparte, destinul aproape ne aduce
M-ai blocat, m-ai deblocat, din minte nu mă scoți
Probabil nici din suflet, acolo poate încă mă porți
Mă suni noaptea, dar mai dă și câte un mesaj
Că vocea ta îmi produce cel mai puternic miraj
Apoi realizez, e camera goală, nu ești în peisaj
Bezna totală mă învăluie, am intrat iar în pasaj
E aproape imposibilă povestea asta a noastră
Avem nevoie de un miracol, astră lângă astră
Noi am trecut prin toate etapele, fază după fază
Prieteni cu beneficii, iubiți, amanți, ce urmează?
Mă suni noaptea, ca pe Bogdan de la Ploiești
Ce e între noi e telenovelă, putem scrie povești
Am ajuns la lucruri serioase, de la copilărești
Dar la un moment dat, va trebui să mă părăsești
CITEȘTI
File de jurnal
PoetryÎn volumul ce urmează am aruncat câteva pagini din jurnal, nu sunt in ordine cronologică, pentru că uneori iubesc să trăiesc în haos. Nu e un jurnal clasic, nu conține doar povești, cuprinde și un amalgam de stări și bucăți din suflet.
