Never going back//Min Yoongi//

The end

-Tati eu m-am gândit la un plan ș-

-Nu Saejin! Nu vreau să te bagi!

-Dar- Stai ce se aude?

-Nu știu...

-Se aud sirene de poliție.

-Da, eu am chemat poliția.

-Jungkook? De ce?

-Nu vreau să îl las să scape. Nici pe el nici pe Jimin.

-Și ce te face să crezi că tu vei scăpa?

-Appa-

-Niciun appa fetița mea, tati are ceva treabă. Mai bine nu te-ai băga.

-Dar-

Am vrut să îi spun ceva, dar s-a uitat la mine urât, așa că nu am mai zis nimic și am dat să plec. Mă așteptam să mă oprească, dar nu mi-a spus nimic așa că am plecat.
Știam exact unde trebuie să merg și la cine.

<peste 15 minute>

Am reușit să ajung la firma lui Jimin. Era foarte mare și sinceră său fiu nu mă simțeam în siguranță.

Vreau să intru, dar la ușă erau fix matahalele alea de erau și la tati la firmă acum ceva timp. Se pare că nu am cum să intru așa.

Îmi fac totuși curaj și dau să intru însă spre norocul meu, matahalele mă observă și vin spre mine.

-Păpușică, tati nu mai e aici să te salveze pleacă până nu te facem noi una cu pământul.

-Dar vreau să caut pe cineva.

-Nu e treaba noastră, nu ai voie.

În acel moment o palmă puternică face contat cu fața mea și cad pe jos de durere.

-Ce se întâmplă? Cine dracu e fetița asta?

-Doamnă Park ne scuzați. Nu știm cine e-

-Ba știu cine sunt! Sunt fiica lui Min Yoongi... și a ta. Jeon Shin!

-Ce nai- fetiță cred că mă încurci.

-Nu! Tu ești mama mea!

-Fetiță taci! Că dacă te aude Jimin suntem moarte amândouă. Luați-o de aici.

În momentul ăla, un bărbat dintre ăia doi m-a luat pe sus. Nu voiam să se termine așa..

-Dacă ai ținut măcar puțin la tata, nu la mine, vei veni luni dimineață la proces să depui mărturie împotriva știm noi cui. Am urlat din toți plămânii ca să fiu sigură că ma aude.

Dar ea nu s-a întors la mine... și-a continuat drumul ei lin și anevoios către ușă.

<luni dimineață>

Azi era ziua procesului și urma să merg și eu. Deși eram prea mică pentru chestiunile de genul, am reușit să vorbesc cu Jungkook să spună el tot ce aveam eu de zis. Eram și eu ca martor acolo, de sigur, dar cine mă va crede?

Ajunsesem și să fiu sinceră, nu aveam multe șanse de câștig între noi și Park Jimin cu Kim Taehyung. Speranța mea era mama.

-Bună ziua! Vă rog să luați loc și să faceți liniște!