Trandafirul noptii : Un nou inceput

O zi lunga si trista

Cand am ajuns acasa am mers direct in camera mea. Nu aveam nici un chef sa port o discutie, dar trebuia sa-i povestesc cuiva ce s-a intamplat. Asa ca am sunat-o pe Emma. I-am spus totul si ea a incercat sa ma consoleze.

Mare efect nu prea a avut, dar am apreciat mult gestul.

A doua zi dimineata am coborat sa iau micul de jun. Iar acolo ma astepta mama care mi-a zis ca ma cauta cineva la telefon. Tot nu aveam chef de o discutie, dar am luat nepasatoare telefonul din mainile mamei si am spus neinteresanta "Alo", iar in secunda doi am ramas uimita sa aud vocea lui Alek. Dupa tot ce s-a intamplat ieri nu imi venea sa cred ca ma sunase.

-Buna, Clio! Ce faci? Sunt Alek.

-Bine. am spus eu timida.

-Vroiam sa te intreb daca mai mergem sambata la ceainarie, inainte sa ne apucam sa culegem plantele pentru proiect.

-Da, desigur. am raspuns acum trista.

-Super!

-Aaaa... Vezi ca o sa vina cu noi si amica mea Emma si partenerul ei de proiect, Dimitrie. Nu te superi, nu?

-Nu, nu ma supar. dar a spus-o ca si cum ar fi avut o problema cu asta.

-Bine. Ne vedem la scoala. Pa!

-Pa!

Am inchis, am luat micul de jun si am plecat spre liceu.

Spre mirarea mea nimeni din campus nu s-a uitat urat la mine sau m-a barfit pe la spate. Profesorii nu m-au intrebat nimic. A fost destul de bine. Dar dupa primele trei ore aflasem motivul pentru aceasta zi destul de linistita in comparatie cu cea de ieri.

Jessica nu venise azi la scoala si toata lumea se intreba de ce.

Am ramas socata pentru a mia oara pe ziua de azi.

Ei nu isi amintesc ce s-a intamplat ieri ?! am strigat eu in sinea mea.

Apoi apar Emma si Dimitrie.

-Hei, Clio! Cum te mai simti? m-a intrebat ea linistita.

Trebuie sa o laud pe Emma pentru ca este o prietena foarte buna, chiar daca nu vorbeste cu toti, nu prea ii place sa raspunda (de mentionat : ea este foarte desteapta si are medii mari), dar stie sa se apere de toti nesimtitii si badaranii din aceasta scoala si sa le intoarca obrazul. Asta imi place la ea ca este o fata linistita, serioasa si desteapta. Datorita ei am devenit putin mai dura cu acei sobolani si am incercat sa tin pasul cu ea. 

Dar sa revenim la discutie :

-Da, ma simt mai bine.

-Va vine sa credeti ca nimeni nu a facut nici un comentariu legat de ce s-a intamplat ieri? a intervenit Dimitrie.

-Da, de asta ma mir si eu, a spus Emma.

-Oricum, nu vreau sa ma mai gandesc la chestia asta.

-Bine, dar totusi, de ce n-a venit Jessica astazi la scoala?

-Habar n-am! Hai sa mergem la ore! am spus la repezeala.

Orele au decurs normal, dar cand am iesit de la scoala, toata lumea a inceput sa se uite urat la mine. Poate in sfarsit si-au amintit ce s-a intamplat ieri. Insa pentru mine nu mai conta nimic acum.

Sa creada ce-or crede!  mi-am zis in sinea mea si am plecat spre casa.