Trandafirul noptii : Un nou inceput

Cosmarul incepe

Au trecut 2 ore si am ajuns in fata casei lui Alek.  Am coborat din masina si prima mea impresie a fost :

E prea mare.

Adica eu locuiesc intr-o casa normala la curte cu 4 dormitoare, un pod, o baie, o pivnita, o bucatarie si o sufragerie, iar el sta in ditamai viloiu.

Bine. Stiu ca pare exagerat, dar daca ati fi vazut-o. Daca puneai 4 case ca a mea la un loc o obtineai pe a lui. Plus avea ditamai curtea. Si drept sa va spun  ca nu m-ar fi mirat daca ar fi avut si piscina in spate.

M-a vazut ca ma uitam ciudat, a venit spre mine si m-a intrebat :

- Ce parere ai ?

- Putin cam prea mare... spun eu surprinsa.

- Da, dar mie imi place asa cum e. Hai sa intram !

Am intrat si cred ca am vazut cea mai scumpa mobila din lume. O parte mai veche, de colectie, de la antichitati si cealalta de firma. Mai erau si niste tablouri foarte frumoase care dadeau un plus de eleganta locului. Insa, ceva mi-a atras atentia. Faptul ca perdelele si peretii erau vopsiti in aceasi noanta de maro inchis.

M-am incruntat, iar Alek a observat imediat asta.

- Nu iti place ? m-a intrebat el trist.

- Nu, imi place ! Dar de ce este asa intuneric aici ?

- Nu stiu. Casa a fost mai intai a strabunicilor mei, iar nimeni din familie nu a vrut sa schimbe ceva la ea. Un fel de respect fata de ei.

Spunand acestea s-a dus direct la masuta cu alcool din mijlocul camerei pe  care eu nu o observasem pana acum si si-a turnat niste gin.

- Bei ? m-a intrebat el oferindu-mi un pahar.

- Nu. Eu nu beau.

-Ooo...Haide, Clio ! Te-am invitat ca sa ne distram putin impreuna, nu ca sa te superi si sa faci mofturi. mi-a zis pe un ton amenintator.

Deci asta era marele lui plan. Sa aduca o fata acasa, sa o imbete si sa se distreze cu ea.

Am fost dezamagita in acel moment deoarece nu eram genul ala de persoana si chestia aceasta mi s-a parut foarte josnica din partea lui.

- OK. Eu mai am niste treaba pe acasa de care mi-am adus aminte si trebuie sa plec. spun eu in timp ce ma indreptam spre iesire.

Cand am ajuns in dreptul usii Alek aparu din senin in fata mea.

- Cum ai facut asta ? intreb eu retragandu-ma cu un pas  inapoi.

- Nu conteaza. O Sa afli mai tarziu.

A vrut sa puna mana pe mine, asa ca am fugit incercand sa caut alta iesire din casa acea gigantica. La un moment dat, am intrat intr-un un hol asa de intunecos incat nu puteai sa vezi nimic in fata ochilor si nu aveam nicio sursa de lumina.

Dar am o sursa de lumina. Telefonul meu. mi-am adus eu aminte.

M-am scotocit prin buzunare si nu l-am gasit. Pierdusem ultima mea sansa de a iesi de aici.

Am inceput sa-l caut disperata, dar fiind faptul ca nu puteam sa vad nimic n-a fost  foarte usor.

Tot ce  faceam era sa pun mana ici si colo pe podea sa vad pe unde e si desigur in patru labe.

Am facut asta cam 5 minute. Dar dintr-o data, am simtit cum ceva trece pe langa mine. M-am speriat asa de tare incat am ramas acolo paralizata de frica, iar inima mea mai avea putin si iesa din piept.

Apoi am simtit o mana rece in jurul gatului meu. Ma strangea foarte tare. Nu mai puteam sa respir.

Cand nu mai aveam deloc oxigen am scos un chiuit care trebuia sa fie un tipat, iar el mi-a dat drumul din stransoare.

Stiam ca cel care a incercat sa ma omoare era Alek.

Am incercat sa fug, iar din cauza lipsei de oxigen din creierul meu eram ametita asa ca m-am impiedicat si cred ca am cazut la vale pe scari deoarece cand am ajuns langa ultima dreapta am lesinat.