Trandafirul noptii : Un nou inceput

Conversatii : partea I ( Clio & Emma )

Am pasit in cladirea ce o numeam liceu. Stiam ca Alek imi pregatise o surpriza frumoasa. Dar nu stiam ce anume, iar simplul gand imi dadea fiori. De fapt, tot ce s-a intamplat in ultimele zile imi dadea fiori. Baiatul de care ma indragostisem era vampir, el ma atrasese in capcana, iar  acum sunt in tranzitie, cel mai bun prieten al meu este varcolac si o place pe ce mai buna prietena a mea. De aceea sunt foarte ingrijorata pentru Emma. Nu stie ce o asteapte, dar nici eu. Ar trebui sa-mi fac griji si pentru mina, dar pur si simplu nu pot. Probabil in adancul fiintei si sufletului meu facusem o alegere care va iesi la suprafata curand.

Mergeam cu capul in pamant pe holu scolii. Toti ma priveau. Nimeni n-o mai vazuse pe Clio Carter, una dintre ciudatele scolii, in fusta. Eram constienta de asta, dar chiar trebuiau sa se uite la mine asa de insistent?! Acest lucru ma stanjenea si nici macar Alek nu era cu mine.

Trebuie sa merg la ore. Ne vedem mai incolo !

Ce sa zic !

Ma indreptam spre ora de franceza a doamnei Clare cand dintr-o data in urechile mele rasuna o voce familira. Ma intorc si o zaresc pe Emma care incerca sa-si faca loc prin imbulzeala de elevi. Pe fata imi apare un zambet. S-a apropiat de mine si am cuprins-o intr-o stransa imbratisare. Mi-a lipsit atat de mult.

- Clio mi-a fost dor de tine, dar o sa raman fara aer daca ma strangi mai tare !

- Scuze ! Doar ca ma bucur sa te vad.

Vocea imi tremura, mai aveam putin si imi dadeau lacrimi de fericire. Emma observa si imi intoarse un zambet cald.

- Nu mai plange ! Pune-ma la curent cu ce se intampla. Am aflat despre familia ta si noua slujba a tatalui tau, dar nu m-as fi gandit vreodata ca te-ar lasa sa te muti cu un baiat pe care nici macar nu l-ai prezentat ca amic.

Ce as fi putut spune ?

Nu puteam sa-i dezvalui totul, s-ar fi speriat sau nu m-ar fi crezut si m-ar fi facut nebuna. Asa ca am decis  sa editez putin poveatea.

- Am facut proiectul la mine. Atunci l-au cunoscut.

Se incrunta la fata spunand :

- OK. Dar m-a surprins faptul ca te-au lasat sa te muti cu el si nu cu mine.

Clpotelul suna din nou si i-am propus Emmei sa mergem la ora.

Am fost salvata, dar ma simtea din ce in ce mai ametita si sleita de puteri. Parca fiecare farama de viata din mine se scurgea. Mi-am dat seama ca era din cauza tranzitiei. Trebuia sa ma hranesc sau aveam sa mor definitiv.