Trandafirul noptii : Un nou inceput

Inceputul sfarsiului

Tocmai ajunsesem in parc. Vremea era racoroasa, vantul adia usor, frunzele ruginii ale copacilor nu cazusera toate si cerul era innorat cu putin soare. Nu aveam chef sa culeg niste amarate de plante pentru un proiect stupid, chiar daca insemna o nota mare, iar eu sunt obisnuita sa impusc cateva note mari de la inceput si apoi sa ma mai relaxez. Dar in acel moment ma simteam prost deoarece ma certasem cu prietenii mei. 

Stai putin !  mi-am zis in gand. M-am certat cu Dimitrie pentru ca pe el l-au apucat pandaliile din nu stiu ce motiv. Emma nu este vinovata. Ea a incercat sa ne desparta. O sa vorbesc mai tarziu cu ea si o sa-i spun parerea mea despre ce s-a intamplat. Habar nu am de ce Dimitrie a ales sa isi descarce nervii fix pe mine si apoi pe Alek.

Bine ..... intr-un fel pe Alek.

O voce ma intrerupe din gandit si ma trezeste la realitate. Era a lui Alek. Avea asa un glas superb. Calm si linistitor, dulce si suav. Mi-am revenit in simtiri. Alek era la doi metri de mine. Inima a inceput sa-mi bata si mai tare ca de obicei. In momentul in care a deschis gura stiam ca urma sa-i aud vocea am simtit ca o sa explodez.

- Clio ! Ce-ar fi sa ne apucam sa cautam plantele?

- Ooo... bine. spun eu putin disrtata.

- Uite lista.

Mi-a intins in fata o bucata mica de hartie mototolita direct din buzunar. M-am uitat la ea. Am ridicat capul din foicica si i-am inapoiat-o spunand :

- Ce naiba sunt astea ?! cu o expresie nedumerita.

- Mda. Observ ca nici tu nu prea ai fost atenta cand ne-a spus despre proiect. Recunosc nici eu, insa cred ca m-a interesat mai mult pe mine decat pe tine.

Se uita urat la mine, iar eu ma gandeam ce sa spun.

- Glumeam doar. Trebuia sa vezi ce fata aveai. mi-a zis pe un ton vesel.

- Ce... amuzant! am zis-o, iarasi, cu un glas putin nesigur, putin iritat.

~ Dupa o ora ~

- Am terminat in sfarsit de culs plantele. m-a anuntat Alek fericit.

- Mda.

- Ce-i cu tine? Esti cam abatuta.

Am deschis gura sa spun ceva dar imediat s-a bagat peste mine.

- Stai! Stiu la ce te gandesti de esti asa suparata.

- O, da?

- Da.

- Bine. Atunci, spune la ce ma gandesc! l-am fortat eu.

- La ce s-a intamplat mai devreme, la ceainarie. mi-a raspuns extrem de repede.

Bine. In acel moment chiar la asta ma gandeam. De ce se comportase Dimitrie in halul acela? Ce a avut cu mine si cu Alek? etc...

- Clio! 

Dintr-o data Alek ma striga si ma smulge din gandurile mele.

- Ma asculti? ma intreba mahnit.

- Aaa... Scuze. Eram cu gandurile mele.

 - Deci cred ca am dreptate. spuse Alek pe un ton viclean. Tu chiar te gandesti la ce s-a intamplat mai devrme.

- Da. Adica ma surprinde comportamentul lui Dimitrie.

- De ce s-a purtat in felul ala?

- De obicei este amabil cu cei din jurul lui. Chiar nu stiu ce l-a apucat.

- Va cunoasteti de mult?

- Din clasa I. Si la fel si pe Emma, dar noi ne-am imprietenit intr-a VI-a. 

- Ce chestie! mi-a spus Alek surprins si m-a privit intens cu ochii lui caprui, printre suvitele lui rebele de un blond stralucitor.

- Iar atunci cand m-am imprietenit cu Emma, m-am impritnit si cu Dimitire, dar, cum am mai spus si inainte, era amabil cu mine.

- Si dupa acesti ani ati ramas prieteni.

- Mda.

- Hei ! Ce-ar fi daca ai veni pe la mine sa terminan proiectul? Poate asa mai uiti si putem sa jucam niste jocuri video dupa. Ce zici?

Avea o sclipire in ochi ceea ce m-a facut sa nu pot sa-l refuz. 

O chestie pe care trebuie sa o mentionez este ca atunci cand am acceptat nu m-am gandit ca acel "Bine" va fi biletul meu spre o lume intunecata si ingrozitoare a creaturilor noptii.