The photo that changed everything

Capitolul 1 - Selfie & Nutella.

Renee P.O.V.

-Mamaaa ! De ce trebuie sa ma duc eu ? Se poate duce James.- ii zic mamei in timp ce ascultam melodia Shake it off .-

-Renee , James nu e acasa.- imi spune mama si vine in camera la mine si imi opreste muzica.-

-Si?Hai ma , mama. E noaptea. Nu ma duc nicaieri. Daca ma rapeste cineva ?- ii zic , jucand teatru.-

-Nici daca vrei nu te rapeste cineva.- imi da mama replica , pe un tot sarcastic.-

-Dar...- incep sa zic , dar ma opreste.-

-Te duci. Tu vrei clatite, tu te duci dupa Nutella. - imi spune si imi lasa banii pe birou, apoi pleaca la bucatarie.-

-Ahhh.- zic si imi iau geaca si adidasii , apoi bag banii in buzunar si plec la supermarket.-

E intuneric si ploua. Grozav. Cel mai minunat sentiment e sa calci in toate baltile de pe strada si sa te mai stropeasca si masinile. Parul meu blond e acum ca buretele de spalat vasele... Trebuia sa imi iau umbrela ! Eu si pofta mea de clatite... 

Pana ajung la supermarket , am gandesc sa ma prezint , nu ? Sunt Renee , am 16 ani si sunt in clasa a 10-a . Sunt o adolescenta normala, cred. Nu o duc prea bine la capitolul ''prieteni'' . Sunt o fire inchisa in mine si rece cu celelalte persoane din jurul meu. Doar prietena mea cea mai buna, si singura pe care o am , ma intelege si stie toate lucrurile despre mine... Imi e frica sa ma deschid in fata celorlati...Ma pot rani. Da, stiu...Sunt sensibila , dar mai sunt si nebuna . Nebuna in sensul ca arunc cu oua in oameni , ma joc cu jucarii de pe rafturile magazinelor si...cam atat ... Nu  am avut niciun iubit , nicio intalnire . Unele persoane imi spun ca voi muri singura, dar eu nu le cred . Adica , imi voi lua un caine si o pisica si nu voi muri singura , nu ? ...

O fac la stanga si vad doua persoane care mergeau lent in fata mea. Erau un baiat si o fata , care se radeau ca doua gaste.... Imi scot telefonul din buzunar deoarece vibra si observ ca mama mi-a trimis mesaj : '' James vine sa te ia de la supermarket in 5 minute.'' ... Oh, mai bine ma grabesc...Imi ridic privirea si observ ca mai am 3 pasi si ma izbesc de cei din fata mea . Se apre ca baiatul vroia sa isi faca o poza, un selfie ... Mai bine o iau inainte, nu vreau sa ii stric poza si in plus de asta trebuie sa ajung cat mai repede la supermarket , care , apropo ,e la 5 metrii in fata si trebuie sa fac la dreapta. Vad ca fata se da langa baiat . Asta e sansa mea... O iau repede inainte si fac la dreapta , ajungand la supermarket. 

In timp record ,2 minute si 33 de secunde , cumpar Nutella si ies . James era deja ajuns. Ma urc in Range Rover-ul lui , masina sport neagra din 2014. Fratele meu are 24 de ani si lucreaza de un an ca si avocat . A invatat toata viata lui , iar un concurs i-a dat sansa unui loc de munca si ...l-a castigat. Sunt mandra de el . Mereu si-a facut datoria de frate mai mare .... El nu sta cu mine si mama. Sta cu logodnica lui, Abby care imi e ca o sora. Poate va intrebati de ce tata nu apare in peisaj ...Ei bine .... De 7 ani e acolo sus si ne vegheaza. A murit intr-un incendiu, in timp ce ne salva pe noi ... Niciodata nu il voi uita. Ne-a salvat mie , mamei si lui James vietile. De atunci imi e frica de foc. Imi e foarte frica.

-Am ajuns ! - zice James si observ ca suntem deja in parcarea blocului .-

Cobor si fug pana pe coridor , James fugind cu mine. Stam la etajul 1 , deci nu mai folosim liftul...

-Abby unde e ? - il intreb in timp ce sunam la sonerie.-

-Uite-o. - zice cand usa se deschide , iar persoana care ne-a lasat sa intram e Abby.-

-Buna ! Wow. Stai. Du-te si te schimba. Ai sa racesti.  - imi zice Abby ,grijulie ca de obicei .-

-Da-i asta mamei , te rog. - ii spun si ii dau punga cu Nutell si cateva pungi cu chipsuri .-

-Bine. - imi zice si se duce in bucatarie, urmata de James.-

Ma schimb intr-o pereche de colanti negri si imi iau un tricou lung pana la coapse , apoi imi prind parul intr-o coada , dupa ce il sterg putin cu un prosop ...

Ma duc in living si vad pe masa o farfurie plina cu clatite.... Wow ! 

Ma apropii de ele si cand adu sa pun mana pe una , simt cum cineva ma murdareste cu ceva pe fata.

-James !!! - strig in timp ce ma zbateam , el luandu-ma pe sus .-

Mama si Abby se radeau ,iar dupa ce James m-a invartit putin , m-a lasat jos . Mi-a dus mana la fata si observ ca scumpa mea Nutella imi statea pe fata.

-Macar nu mi-a pus si clatita pe fata.- spun ,iar in urmatoarea secunda am o clatita pe fata , de data asta pusa de Abby.-

Iau clatita de pe fata si ma uit la cei doi. 

-Chiar sunt curioasa cum va fi nepotelul meu. Daca va face la fel ca parintii lui , nu voi sta cu el.- zic si ma sterg pe fata cu un servetel umed.-

-Inca nu avem in plan unul , asa ca poti sta linistita.- zice James razand , Abby sustinadu-l .-

Dupa inca cateva glume si vreo 15 clatite mancate , cei doi porumbei au plecat acasa la ei , iar eu m-am refugiat in patutul meu calduros si primitor.

In fiecare seara , inainte sa adorm ma gandesc la ce am facut in acea zi. E ca un ritual de-al meu.

Sa vedem...Ce am realizat azi ? Am fost la scoala , aproape am ratat autobuzul , mai spre seara mi s-a facut pofta de clatite , am mers prin ploaie la magazin si am primit Nutella si o clatita pe fata .... Hmmmm.... Am avut o zi cat de cat interesanta... Ce bine macar ca maine e sambata si nu trebuie sa ma duc sa le vad fetele colegilor. Oamenii aia parca sunt nebuni cu totul. 

Ma ridic din pat si am duc la geam , dau perdelele si privesc spre cer. Inca ploua. Oare e adevarat ca atunci cand ploua , ingerii plang ? ...Ploua cam tare ...Oare ce s-a intamplat cu ingerii ? Ingerii trebuie sa fie mereu ferciti . Sunt sigura ca tata e fericit acolo sus...

Imi place ploaia ...chiar daca mi-a stricat in seara asta parul . Cateodata, cand ploua si mama e la servici , ies afara si las ploaia sa imi acopere lacrimile. Plang. Imi e dor de tata. Chiar daca nu arat asta , imi e foarte dor de el . Imi e dor de felul cum ma alinta , cum ma lua in brate si cum imi lua apararea de fiecare data , chiar daca greseam .Imi e dor de el....

Norii se raspandesc usor-usor , iar o luna plina imi mangaie ochii. De fiecare data cand ma uit la luna simt ca tata ma priveste prin ea si ca fericirea mea o reprezinta persoana care se uita la luna in acelasi motiv ca mine. Parca suna a o poveste.  Dar asta e viata. O poveste. Ba e bine, ba e rau.

Ma uit la ceas si oberv ca e trecut de miezul noptii. Ar fi cazul sa ma culc. Maine ma duc in parc sa ma plimb. Simt nevoia sa fiu singura. Simt nevoia sa ma rupt de lumea asta , macar pentru o zi. Vreau  sa plec in alta lume . Intr-o lume fara reprosuri , jigniri, priviri urate, mila , durere si nefericire. Vreau sa ma simt cu adevarat fericita iar. 

Nu trag perdelele , ci las luna sa imi lumineze camera. Ma pun in pat si imediat adorm cu gandul la '' lacrimile ingerilor''.