The photo that changed everything

Capitolul 9 - Partea plina a paharului

Edward's P.O.V

E prea cald. Mult prea cald pentru luna asta. Iar faptul ca Renee e asa aproape de mine, nu ma ajuta deloc. Ma arde cutia toracica de parca am mancat chili. Oare ce a pus Jenny in omleta?

Ma uit la ea cu coada ochiului. Se uita pe geam si isi face vant cu telefonul. Ii e cald? Fara sa realizez, iau o foaie de langa schimbatorul de viteza si ii fac vant. Se intoarce la mine razand.

-Ce faci?

-Nu e evident? Sa fac mai tare?- spun si incep sa misc foaia de hartie cu putere, ea razand de-a binelea.-

-Vezi ca te va durea mana! Mai bine oprim putin sa imi iau o sticla de apa. - isi pune mana stanga pe a mea, oprindu-ma din a face vant.-

Aprob din cap si ii spun soferului sa opreasca la cel mai apropiat supermarket sau magazin. Soferul ia foaia si imi reproseaza ca i-am indoit-o, dar cine il baga in seama? Dupa ce ii dau sticla de apa lui Renee, realizez ca suntem aproape de lac. Chiar nu inteleg de ce vreau sa o duc la lac. Doar pe Elly o duc, in fiecare luna, pe data de 15. E un fel de ritual frate-sora. Mergem in foisorul de pe marginea lacului si cantam. Data trecuta am cantat ''Let it go.''. Am inceput sa am cosmaruri cu Elsa...

-Multumim. - spun si ii platesc soferului; apoi o indemn pe Renee sa o ia inainte. Scot telefonul si ii fac o poza in timp ce ea pune mana pe un tradafir agatat de un gard viu. Daca vede ca ii fac poze pe la spate, oare va crede ca sunt un obsedat? -

E o carare mica, incape doar o persoana, asa ca merg in spatele ei, ghidand-o pe unde sa o ia. Nu multa lume stie de locul asta. Iar cei care stiu, vin aici sa se relaxeze la umbra unui copac sau sa vada lacul. E aproape 17:10. Deci nu mai e nimeni pe aici; locul se inchide la 16:50 in fiecare zi. Cum doar eu stiu sa fac afaceri cu batranelul care se ocupa de locul asta, am primit program prelungit.

-Edward, ce e locul asta? Nu am mai fost aici. Si unde suntem? Am iesit din oras, nu? - spune si se opreste din mers cand in fata ei sunt mai multe carari; locul asta e ca un labirint pana ajungem la lac.-

-Da, nu mai suntem in oras. E un loc mai retras, nu multa lume vine aici.- ii zic si ii fac semn sa mearga tot inainte.-

-Si de ce m-ai adus aici? - se opreste din nou si eu ma trantesc neintentionat in ea.-

-Scuze. Ma uitam la niste flori. - schimb eu subiectul, iar ea isi da ochii peste cap.-

-Care flori? Eu nu vad nici macar o floare.- imi spune si isi pune mana dreapta in sold.-

-Astea. Spun si scot din buzunarul de la spate un buchetel mic de trandafiri; cei pe care i-a atins la intrare.-

Isi retrage mana din sold si zambeste. Ce zambet frumos are! Hei, Romeo, da-i florile! ... Subconstientul ma atentioneaza ca ma cam holbam la ea. Ii intind florile , iar ea murmura un ''multumesc''.

Ajungem la foisor, iar ea urca cele 4 trepte repede si se invarte ca o balerina, pe varfuri. Inger...

Scot din buzunar o foaie mica si un pix si i le intind. Se uita confuza la mine , iar eu ii arat cu degetul spre paharul cu apa, jumatate plin/jumatate gol.

-Scrie pe hartie ce vezi. - spun, iar ea scrie lent pe foita ceva. O impatureste si mi-o intinde alaturi de pix.-

Pun foaia langa pahar , imi dreg glasul si incep sa imi spun scenariul pe care mi l-am facut dimineata pe la 4.Nu am putut dormi deloc, ma tot gandeam la ea ... si la fratele care reprezinta o amenintare pentru viata mea.

- Nu stiu ce ai scris tu ca vezi, dar eu ma vad pe mine: jumatate plin, jumatate gol. Viata mea e pe jumatate plina si jumatate goala. Si stii de ce ? E ciudat ca un baiat sa spuna lucrul asta si poate nu vei fi de acord cu mine, dar imi lipseste iubirea...- spun si imi atintesc privirea asupra incaltamintei mele; oare de ce ma deschid incetul cu incetul in fata ei?-