"Poftim!?"
Brunetul se ridicase instant in picioare când auzise cuvintele rostite de prietenul lui. Își simntea picioarele cum tremura de furie la fel și pumnii , o dorința puternica ii fulgera trupul sa loveasca ceva.
"Linistestete Gguk, mam asigurat înainte"
Namjoon sorbi scurt din paharul cu tărie fixandusi ochii pe băiatul ce incerca sa își stăpânească furia din ochi. Era conștient ca ținea la el, chiar dacă nu arăta. Iar faptul ca a aflat ce la pus defapt sa facă, păi era normal. Adică erau doar niște poze, nu omoară pe nimeni.
"Tu îți bati joc Joon, cum dracu sa ii spui așa ceva, îți dai seama ce periculos este!?"
Jeongguk credea ca va izbucni in orice moment. Își prinse baza nasului bolborosind câteva înjurături. Un pic mai avea pana sa uite de el, iar Namjoon a decis sa îl ducă in iad.
"Cum ai putut sa îl faci spionul tău, băiatul ala se teme și de umbra lui iar tu îl trimiți la dracu in praznic ca sa îți facă cine stie ce poze cu un nenorocit, tu măcar gândeai atunci?"
Oricât incerca sa nege ca nu avea nimic cu el, nu putea sa îl stie in pericol. Lumea e rea, iar dacă este prins nici nu vroia sa stie ce o sa pățească. Sigur Namjoon nu gândea atunci, spera ca e o gluma prostă, dar privirea ce i-o arunca ii făcea ca șansele de minciună sa scadă, așa ca oftase zgomotos privind împrejur câteva secunde.
"De ce faci atâta caz, până la urma e o simpla victima"
Brunetul își încruntă sprâncenele, maxilarul inclestandu-se de faptul ca avea dreptate. Pana la urme acel mic băiat e unul dintre victimele sale, deci de ce a devenit îngrijorat, de ce pare ca va ucide dacă ceva i se va întâmpla. A jurat ca îl va da la o parte, indiferent dacă a fost un eșec. Totuși ceva in inima ii șoptea sa se ducă după el, sa îl protejeze, iar asta ii dadea multă frustrare de faptul ca nu putea sa il scoată din cap. Fără sa spună ceva ieșise din casa asigurându-se ca tranteste usa puternic. Ce naiba sa întâmplat, cum toate sau întors împotriva lui, de ce nu poate sa uite, cine defapt era Taehyung. Întrebări fără răspunsuri.
"O sa mi-o plătești Kim Taehyung pentru ca ma faci sa ma îngrijorez ca un prost"
Urcase in mașina apăsând pedala de viteze in următoarea secunde darapanand pe străzi. Tot ce trebuie sa facă e sa ajunga la timp, sa îl ieie pe blond și sa nu mai vorbească niciodată. Așa măcar va fi in siguranță, și va uita de acei ochi ce putea sa îl imoaie fără sa facă ceva. Atât de stupid.
Privea in toate părțile sperând sa îl găsească, dar nesuferitul de Namjoon nu a vrut sa ii spună, deci cu intuiția sa spera ca o va face. Trecuse deja câteva minute iar blondul e de negăsit. Iritat Jeongguk își ciufuli agresiv parul înjurând in barbă. Desigur, ce se gandea, ca o sa dea de el atât de simplu?
"Aish , cât de stupid!"
Ieșise din mașina rezemadusi fundul te capota in timp ce își aprinse o țigară. Privea cum oamenii se plimbau cu zâmbete pe buze, soarele ce le mângâia chipurile, copiii ce râdeau lângă părinții, animăluțele jucăușe. Jeongguk își amintea de ziua când era și el fericit. Acum toate îl dezgusta.
Cu o mâine își mângâie gatul arucand țigara terminata examinând din nou oamenii înainte sa intre in mașină. Dacă nu ar fi nesuferitul de Taehyung acum probabil și-o trăgea cu cineva ori ucidea. Dar desigur trebuia cineva sa îl încurce. Rotise cu mâna dreapta volanul oprindu-se într-un loc ferit de lume inspectand atent, poate va da de capul blond și surpriză. Taehyung era ascuns după un copac, încercând sa pozeze dar se pare ca nu prea reușea. Punctul nu era bun.
