Camera se învârtea ca un uragan ce era pe cale sa ucidă fiecare viață nevinovată. Taehyung mergea cu picioarele de jeleuri chinuindu-se să țină pasul. Nu avea habar unde merge, de ce luminile îi făcea capul sa bubuie, de ce e tras de o persoana total necunoscută. Muzica pentru auzul sau părea mai puternica ca niciodată, îl făcea sa își strângă dureros zona gâtului pentru a opri alcoolul ce dadea semne ca va ieși. Își strânse ochii dureros un val de caldura infiltrandu-se in tot corpul. Era prea mult, nu mai putea rezista.
"U-Unde ma duci?" șopti cu greu încercând sa privească dar nu putea.
Pleoapele deveniseră mult prea grele, aproape nimic nu vedea, doar un spate masiv acoperit de o cămașă neagră putea sa mai distingă.
"Acasă, te-ai distrat suficient"
Acea vocea intrase ca un ecou in urechile sale simțind ca va cădea. Picioarele se pare ca nu își mai doreau sa meargă iar dacă brațul puternic ce se incolacise in jurul taliei sale nu apărea, era sigur ca va ajunge sa cunoască mai bine pământul.
"Fir-ar" înjură in barbă brunetul așezându-l cu grija in mașină când au ajuns, analizandul atent înainte sa închidă portiera și sa se așeze in locul șoferului.
Direcționase oglinda mai bine unde putea sa îl vadă pe blondul ce incerca sa își mențină ochii deschiși și apăsase pe acceleratie mașina pornind din loc. Desigur Taehyung trebuia sa mai bage încă 5 pahare in el, nu că era de-ajuns sa îl privească cum își iesea din mințiți dar trebuia să facă pe dădaca și sa îl ducă acasă. Super. Chiar dacă nu are nimic de comentat,dar fiind un criminal nu-și dorea sa vadă cum un băiat își vărsa și mațele. Nu era atât de plăcut, mai ales când vine vorba de persoana ce își puse ochii.
Murmură câteva înjurături in barbă când sunetul tonului de apel răsunase in toată mașina speriindul pe blond. Insfacase telefonul in mâna privind câteva secunde numele și apăsase pe verde punand la difuzor.
"Ce!?"
"Unde dracu ai dispărut așa Gguk??"
"Taehyung nu se simnte bine și îl duc acasa, sper ca e ceva important ca ma suni Hoseok"
"Ooh, te deranjez cumva? Îmi pare rău
domnule dar ai lăsat in urma trei persoane îngrijorate, și oricum de când îți pasă de un simplu băiat?"
"Hoseok nu ma inerva, te rog eu mult, și repet ai ceva sa îmi spui sau pot sa închid"
"Gguk aduti aminte de ce ne-am dus in acel club, nu ca sa ne facem prieteni noi, desigur fac o excepție la prietenul lui Taheyung, știi ca acum trebuie sa apară liderul cică celei mai periculoase mafie, și surpriza tu nu ești"
Jeongguk înjură de toți sfinții. Cum dracu a putut uita ce mai importanta misiune, Taehyung chiar ia sucit mințile.
"Voi veni, încercați sa îl țineți in loc"
"Jeongguk ai face bine sa vii acum"
Brunetul închise apelul arucand telefonul in scaunul din dreapta, strângând inconștient volanul in pumni. O misiune atât de importanta, atâtea zile puse in plan, și doar o secunda ia trecut in față. Cine defapt era el, și cel mai important cine e băiatul din spatele sau, de ce doar când îl privește uită de tot. Nu, asta nu e bine, trebuie sa își revină, ori va deveni mai rău. Cu un ochi îl privi pe Taehyung ce deja adormise. Atât de pur, de frumos, micuț. Cum poate o singura victima sa îl schimbe așa, cum poate, in prima zi crezând ca se va juca și după totul se va termina prin uciderea lui, va ajunge sa își dorească mai mult decât o simpla atracție. Taehyung chiar e un vrăjitor, sau doar o simpla ființa inocentă, ce nici măcar un deget nu se obosește să ridice pentru a ii face pe toți sa îngenuncheze la picioarele sale.
