Soarele abia apunea, împroșcând cu razele sale portocalii peste tot in jur. Taehyung privea fascinat cerul multicolor după geamul usor aburit din cafeneaua prietenului sau. După acea zi obositoare Taehyung a putut sa își traga sufletul, sa se relaxeze cu un latte macchiato cât timp clienții își savurau bucatele comandate. In viața lui nu am mai fost secat atat de puteri, când era Seokjin munca era mai ușoară. Oricine incerca sa ii vorbească de sus satenul ii punea la punct cu amentitarea ca va părăsi localul și nu se va mai întoarce. Da, are acest efect pe clienți, chiar și dacă erau fideli, nimeni nu are dreptul sa se ieie de prietenii lui.
Inspirase lent luand o inghititura din latteul ferbinte, aburul făcut de la lichid sa zboare lin in aer. Mai avea puțin și se termina ziua pe azi. Încă are nevoie sa își tine răbdarea in corp, sa fie liniștit pana ultimul client va părăsi locul. Încă puțin.
"Ce faci?" tresare luat prin surprindere de vocea răgușită din spatele sau.
Se întoarse dând de ochii întunecații a lui Jeongguk, simntind cum se face micuț din cauza privirii mult prea intensa aruncată pe corpul sau. Incerca sa ignore atracția ce ii facea firele sa se ridice, zâmbind fortat.
"Ma uitam" rosti privind din nou peisajul frumos provocat de luminile soarelui.
Jeongguk își aplecase usor capul privindul mult mai intens. Era atât de frumos, chipul scăldat in lumina soarelui ii făcea stomacul sa se încălzească, ochii ii luceau lasand o atracție ciudata pentru micul băiat criminal. Cum pana unde sa ajuns ca Jeongguk sa nu ii mai pese de lumea lui, ca toată atenția sa fie doar pe băiatul blond ce stătea cuminte admirând lumea de afară. Era conștient ca se îndrăgostise de o simpla persoana ce trebuia demult sa fi dispărut din lumea vie , dar defapt se bucura. Taehyung era atât de blând, atât de fragil, frumos , inocent, cu o singura privire poate sa te topească, poate sa te facă sa uiți cine defapt erai. Corpul sau trans ca prin inele, cu talia micuță, picioarele lungi dar frumoase, chipul perfect ce te ducea cu gândul la un înger căzut din cer pentru a aduce frumusețea pe pământ. Taehyung era singura persoana ce a putut sa îl facă atât de dependent, și nu va lăsa sa ii scape printre degete, va incerca orice, chiar și dacă va trece zile pana ii va putea obține încrederea totală.
"Pot sa ma alătur?" întreaba brunetul atrăgându-i atenția, mirandu-se când chipul sau lucea mai puternic de cât era nevoie iar Jeongguk trebuia sa închidă de câteva ori in sec pentru a nu se pierde in ochii ciocolatiu ce îl privea atât de duios.
"Sigur" spune blondul făcându-i loc lângă el, brunetul așezându-se fără sa clipească.
Liniștea se lăsase intre ei, neștiind niciunul cum sa înceapă o conversație. Taehyung era mult prea timid, iar Jeongguk, ei bine, incerca sa se gândească la ceva ce sa nu îl pună intr-o ipoteza proasta, pana la urma vrea sa îl facă a lui, nu sa îl îndepărteze cu cuvinte nepotrivite.
"Peisajul e chiar frumos"
Taehyung își fixase ochii cu a brunetului încuviințând din cap cu un zâmbet micuț. Era chiar frumos. Cerul batea într-o nuanță portocalie cu roz, se vedea atât de spectaculos încât fiecare loc era parca colorat. Își întoarse chipul înapoi spre geam luand un micut sorbit din latte pana ce numele sau era strigat de un client. A oftat zgomotos inchizandu-si câteva secunde ochii.Rabdare, trebuie doar sa aibă rabdare.
"Eu trebuie sa plec" rosti privindul in ochi pe Jeongguk acesta dând doar scurt din cap.
Brunetul își mișca ochii spre blond ce se apropia de un client, observând cum incerca sa zâmbească, dar chiar și dacă vroia sa ascunde, oricum se vedea zâmbetul fortat.
***
"Taehyung, îmi cer scuze dar eu renunț la planul asta, îl sun pe Jin hyung și ii spun sa vina mâine la munca" rozaliul era gata sa îl apeleze dar Taehyung ii smulse telefonul din mâna strigând un 'Nuu' scurt.
