Era primavara anului 1837.Dupa ce au castigat cu aproximativ 50 de ani in urma independenta americanii au inceput sa se extinda in Vest in cautarea aurului si a libertatii de a duce o viata mai buna.
Pieiile rosii duceau lupte de gherila cu albii incercand sa isi apere pamantul stravechi, dar o problema si mai mare era construirea caii ferate de catre americani.
Poreclit de indieni "calul care mananca foc"trenul insemna extinderea orizontului de calatorie a americanilor.
Reunite sub comanda sefului de trib sioux Pata'badaeng toate triburile de indieni incercau sa castige inapoi teren in fata dusmanului.Dar, colinistii erau mai bine inarmati.Aveau pusti care puteau trage 12 gloante la rand inainte de reincarcare in timp ce indieni aveau arcuri si niste topoare numite tomahawk-uri.Indienilor le era frica de albi mai ales pentru brutalitatea lor.Daca un trib cadea in mainile lor femeile pieilor rosii erau violate si omorate in timp ce copii erau facuti sclavi.Pata'badaeng avea grija de fata sa Powhatan ca de ochi din cap, aceasta fiind de o frumusete rara (avea ochi de un verde hipnotizant si parul saten corpul avand forme bine definite).Powhatan avea un frate care se numea Pacha Chititè, acesta era cel mai bun arcas din tribul sioux.Agilitatea acestuia era temuta pana si de albi.
Si astfel in aceste zile de grea incercare pentru ambele parti se contura legenda unui erou a carui de fapte de bravura sunt amintite si azi.
(HEI, IMI PROPUN SA FIE O CARTE LUNGA, CAM 3 VOLUME DECI PREGATITI-VA :) )
