*din perspectiva capitanului Willy Grant
-Am stat in temnita trei zile si acum in sfarsit Pata si fiul sau au decis sa ma mute intr-un coft propriu si mi-au oferit un pivior de lemn pentru a putea merge, gest pe care nu îl voi uita niciodată si pe care il apreciez.Cei 22 de oameni ai mei care au fost luati prizonieri cred ca sunt inca in temnita, Pata mi-a promis ca nu vor avea parte de o moarte in chinuri cea ce m-a linistit.Nu pot sa spun ca imi plac oamenii astia dar ii respect si le sunt recunascator pentru ce mi-au oferit pana acum.Oricum de acum voi trai printre ei pentru ca Congresul a carei decizie o respect indiferent de imprejurari, a decis ca operatiunile din Vest vor fi intrerupte pentru 6 luni, cea ce m-a convins ca nu mai pot pleca de aici.Oricum nu este asa rau incat nu stau in temnita si sunt dezlegat la maini.Trebuie sa ma acomodez cu viata de aici.Se pare ca aniversarea a 57 de ani pe care ii implinesc peste trei saptamani o voi "petrece" intre indieni.Pata a venit dupa masa de prânz sa imi spuna sa ma pregatesc de iesirea din cort pentru ca sunt chemat sa asist la ceva alaturi de ei.Am iesit si l-am urmat pe Pacha fiul lui Pata care mi se pare un baiat extraordinar:e bine legat, are 1.87 m, ochi verzi, este tuns scurt pe laterale si la spate si sus are parul mai mare.La 28 de ani ai sai arata ca un adevrat barbat.Oameni din tribul sunt toti vanjosi si destul de frumosi.Frumusetea femeilor lor este cunoscuta in toata lumea, cel putin fata lui Pata este o adevarata raza de luna.La cei 50 de ani ai sai Pata trebuie sa fie foarte multumit de ce copii are si de succesul pe care l-a avut ca lider de trib.Pacha m-a dus alaturi de tatal sau intr-un loc ca o mica tribuna.Legati de maini veneau cei 22 de oameni ai mei care se indreptau spre un zid care era plutonul de executie.Furnicaturi m-au trecut prin toata pielea.Au fost legati cu mainile la spate si acoperiti cu o panza neagra la ochi.In dreptul fiecărui om statea un indian cu o pusca in mana.Acum a urmat discursul de judecata al lui Pata pe care vreau sa vi-l redau:
"-Declarandu-ne razboi soldatii americani s-au angajat intr-o lupta libera împotriva poporului nostru in care cine cade prizonier este executat conform articolului 7 din paragraful 5 al discursului presedintelui in legatura cu operatiunea Red Skin sau a Vestului.Astfel incat este un document oficial voi aplica legea si ii condamn la moarte pe acesti 22 de ostasi."
Discursul m-a miscat intr-un fel, acum dandu-mi seama ce insemna pentru ei stirbirea pamantului stramosesc, Pata si-a reocupat locul langa mine, a facut un semn cu mana si 22 de focuri de arma s-au oprit in piepturile soldatilor punandu-le capat vietii.Am tresarit.Pata mi-a spus sa il urmez si am asistat la o inmormantare rapoda dar demna a soldatilor mei.Pare ca oameni astia nu sunt asa sa salbatici pe cum ma asteptam.Ramane de vazut ce se va mai intampla alaturi de ei.
SALUT LUME! Sper ca v-a placut capitolul de azi si sper ca e o surpriza placuta ca am postat mai devreme acest capitol.Vreau vot si pareri.
