Eclipsa Veacurilor

Capitolul III

Totul incepe in ziua botezului printesei Luna. Toate pregatirile erau in toi. Bucataresele preparau bunatatile si torturile delicioase care trebuiau sa fie perfecte pentru ziua botezului. Familia regela si micuta care trebuia sa fie botezata erau foarte fericiti.

In acest timp, in Infern, Nightmare continua sa se hraneasca cu ura oamenilor. Cei 1000 de ani au tracut, iar acum, legenda s-a implinit. Acum Nightmare era destul de puternica ca sa scape si ca sa se razbune, cucerind Universul inca o data. Coincidenta a facut ca eliberarea ei sa aiba loc chiar in ziua botezului micutei Luna. Aceasta, odata eliberata, incepe sa rada malefic:

"-Acum ca sunt libera, nimic nu ma mai poate opri! Hahahaha!!!" dar deodata se opreste. Simte ceva in lume, o magie puternica, ca aceea pe care a simtit-o atunci cand a fost invinsa cu Elementele Armoniei.Porneste sa vada sursa acestei puteri si ajunge in Filadelfia, la castelul regal. Priveste pe fereastra si le observa pe cele doua surori, realizand ca de la ele vine aceasta unda de magie.

Inauntru, petrecerea era in toi. Cele trei Ursitoare au venit in fata micii printese sa îi prezica cate un talent: inteligenta, frumusetea si bunatatea. Surioara ei, Celestia, se uita cu admiratie la Luna, mangaind-o pe fata. In acel moment pe usa ce duce afara se iveste o fiinta cu parul negru, cu aripi negre ca abanosul si cu o rochie de un albastru inchis, rece, si otelit. Cu privirea ei fixa ca de sarpe, îi atinteste pe fiecare dintre oameni apoi, invartind degetul in aer, il indreapta spre mancare, transformand-o in funingine. Isi atinteste privirea spre rege si spre regina.

"-Cine esti tu? Si ce cauti aici?" striga regele.

"-De ce? Nu va bucurati sa ma vedeti? Nu va amintiti de mine? Nu recunoasteti legenda?" spune spiritul cu o voce patrunzatoare si malefica.

"-Nu...Nu! Nu poti fi reala... Nu se poate sa fie adevarat! Tu esti chiar...Nightmare?!"

"-Mai, mai, mai! Se pare ca cineva îsi aminteste de legenda." spuse spiritul.

"-Ce vrei de la noi? Si de ce faci asta?" suspina regina.

"-De ce? De cee?! Ai idee cum e sa fii inchisa in Infern timp de 1000 de ani.

Dupa ce am fost invinsa de catre Creator cu ajutorul Elementelor Armoniei, am fost exilata in Iad. Acolo am fost legata in lanturi ruginite care imi strapungeau pielea. Ai idee ce inseamna sa simti cum puterea ti se scurge din vene si din maini,  cu fiecare secunda care trece sa simti ca nu mai poti respira. Ei bine eu le-am indurat! Dar va promit ca am sa ma razbun!!! Am sa ma razbun si am sa distrug patetica voastra Lume!!! Hahahahah!!! Ce? Ce este asta? Simt ceva in apropiere."

spune spiritul privind spre cele doua surioare care se aflau in spatele parintilor."Cine sunt ele? Simt o magie ciudata in preajma lor, parca le-ar proteja! Draga mea regina si dragul meu rege, daca mi le-ati da pe cele doua fete mie, am sa va crut regatul." spune ea cu un glas mieros.

"-Nu! Niciodata! Nu cat timp eu sunt in viata!" tipa regele.

"-Ce pacat!" spune spiritul, repezindu-se spre micuta printesa."Draga mea Luna, ti-am adus si eu un "dar". Te blestem ca la varsta de 8 ani sufletul tau sa fie cuprins de invidie si sa devina la fel de rece ca si al meu" spune spiritul rotindu-si mana in aer, asezand-o apoi pe inima micii printese, care incepe sa planga. Nightmare se intoarce spre ceilalti care se uitau speriati la Luna.

"-Bucurati-va de ziua asta pentru ca a fost ultima! Din acest moment, Noaptea, va domni, pe vecie!!!! Hahahahahahahaha!!!!! spuse  Nightmare cu un zambet malefic, spargand apoi unul dintre zidurile castelului pentru a-i lasa pe oameni sa vada cum Luna acopera suprafata Soarelui care isi pierde stralucirea, lasand intuneric si frig etern pe intreg Pamantul.

Va continua....
Hey! Inca o data ma scuzati ca mi-a luat asa de mult timp sa mai scriu un capitol. Dar mi s-a intamplat ceva groaznic! M-am apucat mai devreme de capitolul III, si mi-a luat o jumatate de ora sa il scriu. Apoi, cand am cautat o poza perfecta pentru coperta capitolului, am inchis din greseala aplicatia, fara sa fi salvat capitolul. Asa ca am fost nevoita sa il scriu din nou .Sper ca v-a placut si acest capitol. Acum trebuie sa ma gandesc la urmatorul. Pana atunci, la revedere!