~ Mireasa din Izmir ~

13

Fusesem scoasă cu forța din conacul in care munceam , Cenk mă găsise într-un final și mai că îl ucidea din priviri pe boier .

- De ce ai plecat ?
- Te-am văzut .
- Oya nu mai este în conac , de azi vom sta decât noi trei .
- Eu nu vreau sa mai am de-a face cu tine !

Îmi strânge brațul și mă aduce mai aproape de el. Îmi mut privirea într-o parte ne lăsând-ul să mă sărute .

- Te iubesc atât de mult Yagmur , am crezut că voi muri fără tine .
- Nu mă atinge !

Îmi prinde ceafa și mă aduce mai aproape de el , își plimbă degetele de-a lungul coapsei mele .

- Te-a atins ăla ?
- Nu , nu .........
- De ce nu mori odată , vreau sa scap de voi toți ! Mi-ați distrus viața !

Mă pun jos plângând , pe Dolunay mi la luat , viitorul mi la distrus , totul doar din vina lui .

- Nu mai plânge frumoasa mea .
- Te urăsc din tot sufletul !
- Yagmur !

Își încordează maxilarul , mă fac mică în scaunul mașinii și rămân tăcută tot drumul .

Ajunsă înapoi la conacul din care am fugit , sunt prinsă de păr și târâtă până în fosta mea camera .

Cenk mă aruncă în pat și îmi apucă încheietura mâinii .

- Aici te-a atins nenorocitul ăla .

Îmi rupe încheietura mâinii , tip și plângă în același timp . Își pune mana peste gura mea pentru a nu tipa și mai tare .

Îmi sărută gâtul pe care m-ai apoi îl mușcă cu putere .

- Asta pentru că ai fugit , iar asta pentru că nu ai făcut cum voiam eu .

Îmi apasă pântecul , mă încordez când își desface nasturii de la cămașă și își așează genunchiul între picioarele mele .

- Te vreau in genunchi .
- Lasă-mă ! Mă doare mână, mă doare sufletul și inima in același timp !

Spre fericirea mea , încheietura nu îmi era ruptă , doar îmi trosnise osul făcând-umă sa cred că este ruptă .

Mă lovește peste picioare și mă obligă să stau în genunchi un fața lui.

- Suge-o fetițo .
- Ești obsedat ! Lasă-mă !

Văzând că nu vreau sa ii fac nimic mă aruncă în pat , îmi strânge gâtul apoi mă aruncă în fața ușii .

- De azi in colo nu îl vei mai vedea pe Dolunay .
- Nu , nu îmi face asta Cenk .
- Taci fato !

Le face semn oamenilor săi să mă închidă într-o altă cameră de pe acoperiș .

Rămân acolo și mă preling langa ușa , nu îmi place soarta asta .

- Te urăsc Cenk !

Apuc un tablou și îl sparg , cioburile sar pe jos in diferite locuri de la intrare .

Mă aplec și apuc in ciob , îl duc spre vene însă îmi apare în fața imaginea lui Dolunay .

Daca mor eu , nu o să aibă pe nimeni , însă dacă mor , Cenk o are pe Oya care e expertă în alinarea durerilor .

- Și daca a-și muri , doar Dolunay îmi va simți lipsa .

Îmi pun ciobul cât mai aproape de vene și trac obiectul ascuțit peste piele .

Sângele țâșnește însă nu mă las și fac și a doua linie . Picioarele îmi cedează și cad la pământ .

Aud ușa descinzând-use și voci in jurul meu .

- Yagmur !
- Cenk .........?

Bună seara !
O părere despre comportamentul celor doi ?