~ Mireasa din Izmir ~

10

Mă trezisem înaintea lui Cenk , îmi plimbam degetele de-a lungul trupului său .

- Buna dimineața frumoasa mea .
- Bună dimineața .

Îmi sărutase fruntea , se ridicase mai bine pe perne și se juca cu părul meu, îmi așez capul în scobitura gâtului său și îl privesc .

- Te iubesc foarte mult Yagmur .
- Eu te iubesc mai mult .

Mă ridic rapid din pat , gândul fugind-umi la Dolunay , îmi îmbrac rapid hainele și țâșnesc pe ușă intrând în camera mea , Melike era lângă copil legând-ul .

- Stai liniștită Yagmur .
- Mulțumesc Melike .

Mă duc spre ea și o iau în brațe , o strâng cat de tare pot eu .

Iau biberonul și mă duc la bucătărie , încălzesc laptele și îl pun in recipient.

Apuc din frigider o bucată de brânză și o bag între un colț de pâine langa două felii de roșie .

Urc scările mâncând și împing ușa cu piciorul , mă pun pe scaun și îl iau pe Dolunay în brațe dând-ui sa sugă .

- Yagmur , eu am plecat la muncă .
- Drum bun !

Îl iau pe Dolunay în brațe , ieșim amândoi din cameră și coborâm scările cu grijă .

Intru cu el la Melike in bucătărie , toate bucătăresele incep sa vorbească cu el .

- Sa nu-i fie de deochi , ia uite ce frumos este .

Melike mi-l ia din brațe și îmi face semn să plec unde am treabă . Îmi pun haina pe mine și plec spre bazar .

Mă uit printre rafturile magazinelor , nimic nu îmi făcea cu ochiul însă o oglinda mică și veche mă făcea curioasa .

Am atins-o și am și cumpătat-o fiindcă avea ceva unic in ea . Ceva ce mă atrăgea spre un loc unic .

Ajung la conac , liniștea domina peste tot . Simpt cum inima mi se strânge în mine .

Pete de sânge duceau spre toate camerele locuite , balta de sânge din fața camerei mele mă îngrijora .

Îmi așez mână la gură și țip , scap oglinda care se sparge in milioane de bucățele .

- Cenk .........

Mătușa Șukran , Doamna Gul și ceilalți erau puși langa patul meu .

Cenk nu era , nici Dolunay sau Oya. Pe Melike am găsit-o închisă în pivniță însă nici ea nu știe ce să întâmplat .

- Melike , Dolunay , unde este ?
- Nu l-ai găsit ?
- Nu...........

Un plânset de copil venea din dreptul bucătăriei . Intru într-un suflet în încăpere .

Dolunay avea pe piciorul drept o urmă lăsată de cuțit din care țâșnea sânge .

- Dolunay !

Îmi iau copilul în brațe , îi bandajez rana in timp ce poliția și asistenți de pe ambulanță îi cărau pe cei răniți spre spital.

- Pe domnul Cenk l-ai găsit ?
- Nu ........

Nu îmi era gândul la Cenk in acel moment , ci doar la Dolunay și Oya care dispăruse .

- Melike ?
- Da .
- Oya ?

Dăduse din cap negativ , unde ar putea fii nu avea cum să dispară atât de repede fără urmă .

- Până la urma , nu cred că cineva ar putea sa o suporte pe Oya . Totuși este o mahalagioaica .
- Melike , tu o cunoști mai bine .
- O cunosc de când avea vreo 14-15 ani , de atunci îi făcea avansuri domnului Cenk .
- Nu mă miră .

Nu mă miră chiar deloc , nu știu cât de vicleană e , însă nu o cred în stare să ucidă pe cineva .

Asta cred eu .........

Bună !
O părere despre Oya ?