~ Mireasa din Izmir ~

12

Mă trezesc atunci când Cenk nu mai este lângă mine , îmi îmbrac rapid rochia ce mi-a fost pregătită și cu mâna pe burtă ies din cameră .

Cobor încet primul pachet de scări și simpt cum picioarele mele cedează .

Cenk și Oya se sărutau , in ciuda faptului că Cenk sa căsătorit cu mine.

Îmi mușc buza de jos pentru a nu lăsa lacrimile să curgă , mă duc în camera mea de unde îl iau pe Dolunay înfășat și îndesat într-un ghiozdan câteva haine, biberonul și laptele lui Dolunay .

Urc pe acoperiș iar de acolo sar in curtea conacului vecin ,care la rândul său este nelocuit .

Ies pe poarta și o iau la fugă pe drumurile pietruite ale orașului. Cu puțin noroc mă sui în primul autobuz spre Adana .

Îl țin strâns pe Dolunay în brațe in timp ce femeile din autobuz de uită ciudat la mine .

Adormise in cele din urmă așa că puteam sa ațipesc puțin , iar când voi ajunge la ferme îmi voi găsi un loc de muncă pe acolo .

Din cauza unei gropi ce semnifica intratul la fermele din Adana , mă ridic de pe scaun și cu ghiozdanul in spate și copilul in brațe cobor din autobuz .

Soarele îmi bate in cap așa că pe poteca dintre vii o iau la pas .

Mă opresc în fața porții , iar norocul tine cu mine căci însuși boierul fermei mă poftește .

- Și cum ai zis că te numești ?
- Yagmur , Yagmur Demiray .
- Ce te aduce pe aici ?
- Un loc de muncă .

Îmi spune că pot rămâne să muncesc aici , este un loc liber la bucătărie și că are o camera in conac la parter fix lângă bucătărie .

Mă întind sa îi sărut mâna însă îmi mângâie părul și îl privește pe Dolunay .

- Ai un copil foarte frumos .
- Mulțumesc .

Îmi arată cameră și noul mei loc de muncă pentru o perioadă lungă de timp .

Îl pun pe Dolunay pe pat și așez cele câteva haine in șifonierul vechi de langa geam .

Intru in bucătărie după ce l-am lăsat pe Dolunay adormit în camera . Am fost trimisă de una dintre fete sa duc cafeaua boierului .

Intru in salon unde o femeie mai în vârstă îl ține pe Dolunay în brațe, pun tava cu cafea pe măsuța și mijlocul încăperii și mă întind pentru a-mi lua copilul .

- Ești o femeie norocoasa cu un asemenea copil .
- Mulțumesc stăpâna .

Vreau sa ii iau copilul din brațe însă nu mi-l dă , o privesc speriată , îmi întinde copilul și îl strâng la pieptul meu .

- Cu cine ai fost căsătorită ?
- Cu in bărbat rău .

Stăpâna mă privește iar boierul are o altă privire , nu îmi place privirile lor și ceva nu îmi dă pace .

- Fiul mei e neînsurat , iar de copii nu mai spun .
- Și ce treabă am eu ?
- De ce nu te măriți cu fiul meu , așa copilul tau va trăi într-un loc mai bun .

Femeia se gândește când vorbește ?

- Nu ! Nu sunt genul acela de femeie, eu pentru a-mi ține copilul cu mine m-am sacrificat mult .
- Înțeleg , însă îți dau timp de gândire .

Îl strâng în brațe pe Dolunay și apoi îl așez pe pat , mă asigur că adoarme și îmi reiau munca .

Buna seara !
Îmi pare rău că nu am putut posta , însă cartea mea a fost raportată .

A-și dori părerea voastră despre soarta lui Yagmur .