~ Mireasa din Izmir ~

6

- Cenk ! Deschide ușa !
- Vei sta acolo până ce e gata nunta .
- Nu ! Îmi dai drumul in secunda asta !

Împinge ușa intrând plin de furie , mă apucă de gât și mă izbește pe primul perete . Îmi strânge bărbia obligând-umă sa îl privesc .

- Nu vei pleca din camera asta , chiar de e nevoie să te leg de pat .
- Înțelege , nu îmbrac rochia de mireasa .
- O vei îmbracă și vei semna acele foi .

Îl mușc de mână și ies afară , cobor scările in fugă și țâșnesc pe poartă , alerg pe străzile orașului desculță .

Șosetele mele albe deveniseră gri iar bălțile de apă de peste tot îmi udaseră tălpile .

In spatele meu era Cenk , tipa după mine dar nu mă opream , nu vreau sa mai stau acolo , lângă Oya , lângă doamna Gul și lângă ceilalți .

Dau o curbă și mă opresc sa îmi trag sufletul , mă prinde între el și perete.

Respiram greu , dar asta nu-l interesa, mă luase de braț trăgându-mă după el până înapoi la conac .

Mă așează pe scaun ,îmi pusese voalul pe cap și mă obligase sa semnez certificatul de căsătorie . O lacrimă mi se prelinge pe obraz și privesc în jurul meu .

- De ce mă obligi, Cenk ?
- Pentru că te iubesc și tu o faci .
- Nu , nu te mai iubesc Cenk .

Maxilarul i se incordase , ma apucă din nou de braț iar din cauza strânsori tip .

Îl împing de langa mine și mă așez jos , nu mă mai ridic de aici până ce nu mă lasă să plec .

- Haide ,Yagmur !
- Nu vreau , du-mă acasă .
- Și cu ce m-aș alege dacă te duc acasă .
- Dacă mă lasi sa o vad pe bunica promit sa nu mai fug .

Își arcuise sprânceana , știam că acum se gândește ce să facă , dar sper să mă lase . Doar o oră .

- Doar o oră ...
- Mâine , la prima oră suntem în Ankara ! Acum haide .

Urcasem scările singură , fără a mai fii tărâtă după el , mă împinsese înăuntru închizând ușa în urma sa .

- Gelozia te mănâncă Cenk !
- Odihnește-te ,Yagmur .

In acea seară o luaseră pe Oya contracțiile , fugiseră toți din conac după ea și eu rămăsesem singură , cu doi oameni la poartă și trei la ușă și geam .

Am vrut sa ii prostesc sa îmi dea drumul dar nu au vrut , așa că m-am băgat sub pătură .

După două sau trei ore de când Oya era la spital primisem o poză de la Melike cu micuțul Dolunay .

Seamănă mult cu Cenk , dar acum are un copil, pe mine de ce mă mai tine aici ?

Oare e sociopat ?

Nu , nu cred , dar poate psihopat .

Un fulger luminase camera in care mă aflam , tunetele mă speriau încă de când eram copil așa că mă ascunsesem sub pătură .

Când am auzit ușa , m-am speriat mai rău fiindcă căzuse și lumina .

Îmi ridic privirea și tip , femeia ce zambea și avea lanterna in fața mă făcea să cred că mă va ucide .

- Nu tipa , sunt Șukran, mătușa lui Cenk .
- Ce căutați aici ?
- Am înțeles că îți este frică de tunete , așa că ți-am adus o lanterna .
- Mulțumesc .

Dau sa iau lanterna din mână femei , însă îmi prinde încheietura mângâind-o .

- Ai grija , ești încă inocenta .
- Adică ?...

Când sa vreau sa ii mai spun ceva dispăruse , oftasem și mă băgasem din nou sub pătură , de data asta cu lanterna aprinsă .

Bună !
Am vrut să mă revanșez cu două capitole .
O părere ??