~ Mireasa din Izmir ~

14

Mă trezesc într-o cameră de spital , incerc sa îmi mișc mână dreaptă însă e amorțită , totul mă durea dar nu puteam sa cedez .

După multe luni in care m-am rugat de Cenk sa mi-l aducă pe Dolunay , am reușit iar acum copilul meu sta in brațele mele .

- Nu o sa stea mult .
- Te rog Cenk , încă o oră .
- Nu !

Îmi ia copilul din brațe și pleacă închizând ușa camerei in care stau .

Mă preling langa ușa plângând, bat in ușă însă nimeni nu are curajul necesar să îmi deschidă ușa .

- Te urăsc Cenk Huroglu !

Îmi șterg lacrimile cu podul palmei atunci când trântește ușa în urma sa, mă ridic speriată și îl privesc .

- Yagmur, iubito ...
- Nu mă atinge !
- Dragoste , nu mă nenoroci acum .
- Dispari din viața mea ! Dă-mi pace odată !

Îmi prinde bărbia forțând-umă să îl privesc , suspin când îmi sărută fruntea aruncându-mă in pat .

Mă zbat sub și tot efortul pe care îl fac este in zadar , căci îmi prinde mâinile deasupra capului și mi le leagă de pat .

Îmi rupe hainele de pe mine și apoi precum un prădător se repede asupra mea .

- Cenk te rog, te implor lasă-mă !
- Shh , nu va durea de loc .

A mințit , doare ca naiba și nu numai asta dar el este satisfăcut și geme și pentru mine .

Pentru el este ceva ce adora însă eu , doare eu simpt durerea ce îmi străpunge pântecul și îmi distruge sufletul în mii de bucatele .

*

Au trecut 4 ani , ani in care am fost ținută închisă în acest conac lângă Dolunay și Hazan , fiica mea in vârstă de 3 ani .

Cât despre Cenk , ei bine se comporta la fel și dragostea lui obsesivă mă distruge deși știe că îl iubesc .

Naivitatea mea m-a adus aici , de aceea va spun sa nu iubiți ca mine , fiindcă dragostea pe care i-am purtat-o lui Cenk ma condamnat la o viață închisă .

- Yagmur , haide la masă !

Chiar daca nu vreau sa mănânc trebuie sa o fac doar pentru a se simți el bine, văzând că are o așa numita familie lângă el .

- Cenk , putem sa ne plimbăm toți patru pe undeva ?
- Nu .
- Dar copii...
- Au o curte destul de mare , iar gradina este și mai mare .

Nu aveam cum să îl înduplec , știa că dacă vom ieși , voi găsi o cale și voi pleca cu tot cu copii .

- Poimâne este ziua ta Yagmur , ce îți dorești ?
- Mai este necesar să spun ce îmi doresc ?
- Vom iesi , bine ? Dar sa nu îndrăznești să te îndepărtezi de mine .
- Bine .

Mă duc în camera copiilor , dorm liniștiți iar eu mă pot bucura de cateva minute in liniște . Fără gălăgie sau atingerile lui Cenk .

- Yagmur , vino iubire .

Îmi înghit suspinele și pășesc pe scări , era afară în curte stând pe canapeaua de lemn .

Îmi fac curaj și mă apropii de el , o lacrimă mi se prelinge pe obraz atunci când îmi apucă mâna și mă răsucește in așa fel încât să fiu în brațele sale .

- Te iubesc atât de mult Yagmur .
- Și eu te iubesc Cenk , însă tu ești obsedat .
- Numește-mă cum vrei , eu te voi iubi mereu .

Și avusese dreptate , de ziua ieșisem la plimbare iar apoi am aflat că are tumoare pe creier și că dacă nu va mai trăi mult .

- Te iubesc atât de mult Yagmur ....
- Și eu te iubesc Cenk , nu mă lăsa !

Aparatul scoate un țiuit ce îmi dă semn că viața lui sa stins , copii plângeau , eu plângeam dar totul sa terminat .

Așa mi-a fost sortit ?

Bună seara !
Am postat ultimul capitol .

A-și dori să știu ce emoții va transmis aceasta carte .