~ Mireasa din Izmir ~

3

Nici nu intrase bine pe poartă că îi și sărisem în fața , îl priveam urât și îmi așez mâinile în șold cerând explicații.

- Cenk , explică-mi !
- Nu am ce să îți explic .
- Cum adică ? Crezi că nu ai nicio explicație când lași o femeie gravida ?
- Ea vrea sa îl păstreze, nu eu .

Îmi venea să îl pocnesc , deja începuse să mă enerveze iar toți cei din conac , fiind strânși în jurul nostru nu îmi dădeau libertatea să îl lovesc .

- Cum poți fii așa Cenk ?
- Cum sunt Yagmur ? Cum ?
- Atât de indiferent față de propriul tau copil .
- Sunt , fiindcă nu vreau acest copil și nu o să renunț la tine pentru ea .
- Dacă eram eu însărcinată ?

Privirea i se înnegrise , acum mă privea astfel și clacase , nu mai scotea nici un sunet .

- Copilul nostru e diferit .
- Copii sunt darurile lui Allah pentru noi .
- Un copil pe care nu îl vrea nimeni ce este ?
- Un copil ce va avea parte de noroc in viață .

Oya era în spatele meu , iar palme lui Cenk o lovise pe femeia însărcinată, îmi ridic mână și îl lovesc din plin.

- Cum poți fii așa ?
- Iarta-ma Yagmur , dar asta sunt .
- Ești un monstru !
- Mâine te vei întoarce în satul tău , îți voi asigura tot până se limpezesc apele.

Am vrut să mai zic ceva însă gura parcă mi se încleștase , iar cuvintele se strânseseră ca un nod ce mi se blocase in gât .

Toți mă priveau , uni râdeau pe sub mustăți , alții mă priveau cu milă , însă nu voiam mila lor .

- Foarte bine , daca asta îți dorești .
- Yagmur ...
- Vreau sa plec în seara asta , dar nu în satul meu căci și așa sunt făcută de râs , ci în Ankara .
- Bine , daca asta îți este dorința.

Urcasem in camera mea strângându-mi lucrurile , lacrimile îmi curgeau pe obraji și mi se înodaseră în bărbie.

Însă când ușa se aude mi le șterg rapid , mă întorc văzând-o pe Melike cu lacrimi pe obraji .

- Îmi va fi dor de tine, puișor .
- Și mie ,surioară .

O iau în brațe , părul ei numai cârlionți săteni îi stăteau pe spate legați de formă cu un batic .

- Voi fii bine, Melike .
- Știu .

Un ciocănit in ușă ne face pe amândouă sa tresărim , era Hacî, șoferul lui Cenk , cel ce mă va duce .

- Sunteți gata ?
- Da , acum vin .

O mai strâng o dată în brațe pe Melike , apoi cu capul înainte pășesc în curtea conacului .

Când mă sui în mașină privesc pe geam , Melike plângea , Oya rânjea iar Cenk își ferea privirea .

Când Hacî băgase cheia în contact , ușa de langa mine fusese deschisă și eu trasă din autovehicul .

- Nu te las sa pleci !

M-a luat strâns în brațe , sărutând-umi fruntea , ochii bărbatului lăcrimau iar toți cei prezenți erau uimiți .

- Nu mă părăsi și tu .
- Nu o fac ,Cenk .
- Promit , te voi asculta de acum înainte .
- Cenk ...
- Yagmur ...

Îmi afundasem capul în pieptul lui , oftasem și mă lăsasem moale in brațele sale .

- De ce nu mă certi când vezi că greșesc ?
- Fiindcă vreau sa îți dai singur seama de greșeala comisă .
- Te iubesc Yagmur .
- Cred , cred că și eu te iubesc ...

Bună seara !

O părere despre capitol m-ar ajuta foarte mult !
Astfel mă tem că nu voi mai posta .