Într-o seară mă jucam la calculator, ca orice copil. Dintr-o dată, aud un zgomot puternic, de farfurii sparte. M-am speriat, știam că părintii mei sunt jos, mâncau. Îmi era foarte frică să mă duc jos. Din păcate, telefonul meu nu avea credit și fixul era jos. M-am ascuns în dulap și am lăsat ușa crăpată. Prin acea gaură, am văzut că ușa camerei se deschise singură. Era cât pe ce să leșin. Un demon, foarte mare și urât intrase. Am închis ușa dulapului. Scârțâitul ușii s-a auzit. El a simțit ceva, dar a plecat. S-a dus în cealaltă cameră și eu am fugit jos să văd ce se intâmplase. Părinții mei, muriseră. Plin de sânge pe peretele alb și pe gresia alunecoasă. Am început să plâng. Nu am avut încotro, deci am fugit la vecini, să le cer ajutorul. Când le-am spus, au început să râdă și au vrut să mă ducă la un pshiholog. Eu, enervată, am plecat la bunicul meu. El m-a crezut. A zis că în tinerețea lui a mai văzut asemenea ciudățenii. Mi-a tot povestit ce se întâmplase, dar pentru că nu mai prea era timp am plecat cu el, la poliție. Domnul polițist nu ne-a crezut și ne-a gonit afară. Nu am mai avut altă cale, așa că ne-am înarmat și am plecat după demon.
