Ochii fetei erau larg deschiși, privind fix în lentila camerei de filmat care era îndreptata spre fața ei și încercând să vadă silueta întunecată care o ținea. Udă de lacrimi, fața ei era vânătă și zgâriată, cu urme mari și roșii de-a lungul gâtului subțire.
Camera se apropie încet, dezvăluind o figură întunecată în spatele corpului tremurând al adolescentei legată de scaun. Degete lungi și negre, scheletic de subțiri, căzură peste umerii ei slabi, făcând-o să tresară. Un suspin silențios părăsi buzele fetei care simți degetele încordându-se în jurul ei, strângându-i oasele, până trosniră. Întunericul se disipa încet, aproape prea încet, dezvăluind o față monstruasă, scheletică, atârnând deasupra umărului drept al fetei.
O mână subțire cu piele bronzată apăru în fața camerei, semnalându-i ceva creaturii din spatele scaunului care îi urmări mișcarea cu doi ochi mari și albi. Degete lungi, încărcate de inele chemară silueta străină mai aproape. Cu mișcări lente, sigure, creatura se târă în lumina slabă a becului, dezvăluind un corp scheletic, acoperit cu o pelerina groasă de piele. La vederea feței albe, fata reîncepu să țipe, făcând figura care ținea camera să urle furioasă. Camera se îndreptă brusc către scaunul adolescentei, mâna decorată cu inele zburând din nou în cadru. Înainte ca pumnul strâns al figurii nevăzute să lovească obrazul prizonierei, mâinile lungi ale creaturii se înnodară în jurul unui braț bronzat. Cele două figuri părură să aibă o dispută silențioasă, înainte ca persoana care ținea camera să se retragă în grabă, iar camera să se fixeze din nou pe fața fetei.
Dinții ascuțiți se loviră unul de altul în timp ce monstrul se învârti încet în jurul scaunului vechi pe care fata era legată. Țipetele ei se opriseră de mult, dar acum, întregul ei trup tremura violent. De fiecare dată când creatura pășea în fața fetei, cercul imaginar pe care acesta îl trasa devenea din ce în ce mai mic. Pașii se opriră în spatele prizonierei iar palmele grele căzură pe umerii ei încă o dată. O gheară lungă și ascuțită începu să traseze cercuri mici în mijlocul frunții fetei.
După câteva secunde de liniște, creatura se mișcă din nou, degetele lungi ridicând un capsator argintiu de pe o masă care nu intra în cadru. Cu pași mici, se apropiă de fată și o forță să-și deschidă gura, trăgând afară o limbă umflată și roșie. Fata părea însetată, dar începu să plângă imediat ce degetul lung al monstrului din fața ei îi forță limba peste pielea subțire a bărbiei. Sunetul sec al capsatorului răsună prin cameră mai mult decât o dată. Camra fu mișcată pentru a prinde un prim-plan al fetei, urmărind picăturile de sânge gros, care curgeau din găurile făcute de capsele care nu au rămas în carnea fragedă. Gemete pline de durere părăsiră buzele uscate, iar camera se îndepărtă ușor. După un moment de liniște, o voce slabă, ușor răgușită se auzi dinspre cameră.
- Scoate-i ochii! Cu grijă, primim încă cinci sute pentru asta!
Ochii goi se uitară drept în cameră pentru o secundă, înainte de a căuta ochii străinei. Prim-planul fu folosit din nou, în timp ce ghearele ascuțite ale creaturii săpară în cele mai adânci unghere ale craniului ei. Cu un urlet oribil, ochiul fetei îi părăsii orbita cu un zgomot ud, atârnând de venele subtiri în timp ce fața adolescentei se contorsiona de durere. Camera veni foarte aproape, foarte repede aproape atingând fața însângerata, înainte de a fi împinsă departe de mâna creaturii care scutura un deget lung în fața camerei.
Cuie și un ciocan apărură în cadru, îndreptându-se imediat către fața prizonierei. Forța cu care ciocanul lovi cuiul ruginit trimise ochiul rămas zburând, iar camera îl urmării, râzând încet. Creatura rămase nemișcată, așteptând reîntoarcerea camerei. Fata plângea de durere, încercând fără succes să își elibereze mâinile. Mișcările ei făceau ochiul care era încă atașat de ea să se legene în toate părțile, trimițând sânge peste tot. Cu o grijă de artist, creatura începu să bată cuiele în oasele proeminente ale feței ei. Țipetele reîncepură, fata urlând acum cu toată puterea pe care o avea.
Țipetele continuară, dar camera se îndreptă spre pământ.
- Fii inventiv și primim încă cinci sute!
O daltă ascuțită apăru în mâna creaturii care se întoarse din nou spre prizonieră, a cărui voce devenea din ce în ce mai slabă și răgușită. De data aceasta, dalta se înfipse la baza gâtului subțire, iar ciocanul lovi cu putere. Un râu de sânge proaspăt țâșni din rana nou-formată, acoperind pelerina neagră a creaturii. Ciocanul se mișca pentru a lovi din nou dar vocea femeii care ținea camera îl opri.
- Las-o!
Camera fu pusă jos și două umbre părăsiră cadrul. Fata se uita cu ochi goi spre cameră, un geamăt umed părăsindu-i buzele. După o jumătate de ora chinuitoare, corpul își pierdu orice urmă de viață, iar capul fetei îi căzu pe piept, făcând rana din gâtul ei să sângereze din nou.
Camera se mișcă, iar o fată umplu cadrul. O față slabă, lipsită de orice emoție.
- Mulțumim pentru prezență! Următorul show începe în jumătate de oră.
