Totul a început cu un vis foarte șters, dar clar în privința mesajului. Ana locuia singură de câteva luni și faptul ăsta îi plăcea foarte mult. S-a săturat de apartamente aglomerate și nopți nedormite.
Îi plăcea să doarmă, asta era ''activitatea' ei preferată, însă, de un timp, lumea visului o captiva mai mult decât trebuia.
În prima seara, în noul ei apartament, s-a pus la somn devreme, deoarece era obosită. În aceea seară a apărut el. Un personaj foarte șters din viața ei. Un personaj intens, așa de intens, încât toată ziua se gândea la el. O făcea să uite de probleme, el era medicamentul ei, drogul ei...
Seară de seară el i se arăta în vis, însă nu îi spunea niciodată numele. O captiva cu interesul lui față de ea, se comporta de parcă ea era viața lui, o alinta, o atingea ușor și apoi o trezea.
Ea dorea atât de mult să rămână cu el încât nu își mai vedea sensul vieții, nu mai avea un drum, toate se îndreptau spre el.
În ultima seară ea îi spunea că ar da orice să fie împreuna. El, fericit îi dă un răspuns: "Putem fi împreună dacă îți dai sufletul pentru iubire." Iar ea , fără nici o remușcare îi spuse: "Eu te iubesc din tot sufletul, mi l-am vândut de mult iubirii."
Astea fiind spuse, el o sărută și o trezește ca mai apoi să îi lase primul bilet pământesc în care îi cere viața pentru a rămâne împreună pe veci.În acel bilet își dezvăluie pentru prima data numele.
Ea se îmbracă în rochie albă, și scrie un bilet în care spune că își lasă sufletul în grija lui.Apoi se pune la somn.
De data asta nu mai apare el, ci altceva , un suflet pierdut care o absoarbe și îi ia viața și sufletul, corpul ei putrezind în apartamentul gol.
Acum ea a dispărut, și nu e prima, și nici ultima. Însă ea e singura care a lăsat un jurnal, ultimul rând scris de ea fiind: "Diavolul vine îmbrăcat în tot ceea ce ți-ai dori vreodată!"
După doi ani:
Îmi amintesc că atunci când mi-am adus bagajele, apartamentul era plin de praf. Însă era un obiect pe care timpul părea că la ocolit. Era o carte cu un aspect antic. Coperta lucea la lumina soarelui, iar spațiul din jurul ei era neatins de praf.
Când am deschis-o prima oară, am simțit un fior rece în jurul brațelor. Am realizat cu stupoare că era un jurnal. Autorul fiind o fată pe nume Ana. Știam de poveștile legate de apartament, însă nu am crezut nimic, până să o simt pe pielea mea...
După ce am terminat de despachetat, am început să citesc câteva pagini din jurnal. Aveam o senzație de deja-vu. Parcă era vorba de viața mea. Eram totuși obosită așa că am ațipit cu jurnalul în brațe. În noaptea aia am visat un băiat, părea sufletul meu pereche, îmi dădea senzația că el e tot ce îmi doresc. Visul acela era atât de real încât atunci când m-am trezit nu puteam să cred că asta era de fapt realitatea, iar el era doar visul meu.
Ziua s-a derulat normal însă seara când am început să citesc din nou jurnalul, au pornit o serie de șoapte în capul meu. Care mai de care mai puternice. Toate îmi spuneau "nu crede în Baal''. Nu știam ce se întâmplă, așa că am dat vina pe oboseală.
În seara aia am adormit foarte greu, aveam vedenii. În toate colțurile camerei era câte o femeie care apărea doar când stingeam lumina. Nu făceau nimic, doar se uitau. Iar atunci când încercam să adorm începeau să vorbească.
Într-un final am adormit și l-am visat din nou pe el. Însă de data asta l-am respins. Atunci i-au crescut gheare și m-am luptat cu el. A doua zi m-am trezit toată zgâriată.
Am mers la muncă iar când am venit acasă, dormitorul mirosea îngrozitor . Așa că am dormit la o prietenă. În următoarea zi am început să fac curățenie și am găsit jurnalul făcut bucățele. Tot ce am mai rămas din el era un singur rând : Diavolul vine îmbrăcat în tot ceea ce ți-ai dorii vreodată.
Am început să plâng și am căzut în genunchi. Atunci camera a început să se întunece, iar din colțurile camerei ieșea un fel de smoală. Am încercat să fug, însă ușa era închisă și somoală o cuprindea deja pe jumătate. Mirosea atât de urât încât nu mai puteam să respir.
Smoala era lipicioasă și se prelingea pe corpul meu. Într-un final am fost înghițită de ea și când am deschis ochii mi-a apărut o fată care mi-a spus că îmi va da drumul dacă îl voi distruge pe el.
În momentul acela simțeam cum smoala îmi pătrunde în gură și în nas. Parcă avea viață. Lichidul acela mi se scurgea pe gât, așa că într-un ultim gest am dat din cap și am acceptat.
Atunci am deschis ochii și m-am trezit. Totul a fost un coșmar. Lângă mine am găsit un bilețel în care mi se descria ce trebuie să fac pentru a-l distruge.
