Pact cu diavolul

Crima

  Deschid ochii și aproape că mă speri.Asta până când creierul meu își face reactualizarea.Era sa uit că am rămas la Lucifer.
Ma ridic încet din pat și merg să vad daca Lucifer mai e pe canapea,acolo unde a zis ca va dormi.Ajung în living, aproape împiedicându-mă de propriile picioare.
Sunt ciufulita tare.Șuvite groase de par îmi atârnă pe față și abia dacă văd pe unde merg.
Ajung in living,dar nici urma de Lucifer.
Scutur din cap și-mi dau părul la o parte de pe față.Ma îndrept spre baie,în gândul meu fiind oarecum fericită ca Lucifer nu e aici ca să mă vadă așa.
Câțiva pași apuc sa fac si se aude liftul.Simtind o anumită teama că nu e Lucifer,ma grăbesc să ajung la mini-bar și mă ascund sub tejghea.
Aud ușile liftului deschizându-se,iar apoi pași grăbiți care se îndreaptă spre dormitor.
Stau pitită acolo,în liniște ca să văd ce urmează.
Persoana care a intrat se întoarce.
-Maria?
Ceva din mine a explodat când i-am auzit vocea aproape îngrijorată.
Ma ridic de sub tejghea și îl prind căutându-mă cu privirea prin încăpere.
-Aici sunt.
Îmi deg glasul înainte să vorbesc.
-Ce făceai acolo?
Lucifer se apropie ținând în mână o punguța pe care e desenată o prăjitură.
-Nu te-am găsit aici și apoi cand am auzit liftul nu am fost sigură că ești tu.
Lucifer lasă punga maronie pe tejghea și mă prinde de bărbie,obligându-mă să mă uit la el.
-Cât timp vei rămâne aici nu voi permite să pățești ceva.
Din nu știu din ce motiv inima începe să-mi bată cu putere.Privirea îmi rămâne ațintită asupra ochilor lui care au devenit din nou întunecați,dar la fel de superbi.Buzele lui pline și roz parca ma invita sa le gust și să aflu secretul guri sale.
Doamne,nu m-am simțit niciodată atât de atrasă de cineva.
Fiind prea atenta la el,mă clatin ușor pe picioare.
-Esti in regula?
Mă întreabă el prinzându-mă de umeri.
-Da,sunt ok.
Îmi recapăt imediat echilibrul,dar Lucifer tot nu îmi dă drumul.Continua să mă țină,iar mâinile lui,deși puternice,sunt atât de delicate și se simt atât de bine.
Ma cuprinde un sentiment ciudat,dar totodată plăcut,deși știu că nu e in regulă ce se întâmplă
-Ti-am adus ceva de mâncare.
Ma informează el.
-Mulțumesc.
Ii zâmbesc,apoi ne așezăm și Lucifer scoate din punguță o prăjitură mărișoară,din ciocolata care arată divin.Mi-o întinde,ceea ce așteptam ca un copil nerăbdător,și iau o îmbucătură zdravănă din ea.
"Dulce alinare."
Lucifer scoate un chicot cat timp se uită la mine cum savurez minunata prăjitură.
-Iți place?
Ma Întreabă el.
Aștept să înghit tot ce am in gura,apoi răspund:
-Glumești?E fenomenală!
Lucifer lasă punga pe măsuța din fața noastră.
-Atunci am făcut bine că am luat mai multe.
Îmi zâmbește din nou.
Ador când face asta.
-Tu nu mănânci?
De data asta vorbesc cu gura plină.
-Nu mă dau în vânt după dulciuri.
Ridic dintr-o sprânceană și-l privesc categoric.
-Așa ai spun și despre gesturile de afecțiune înainte să mă săruți pe frunte și să-mi spui noapte bună.
Lucifer își pleacă privirea și zâmbește.
Și nu știu de ce am impresia că doar eu reușesc să-i smulg aceste zâmbete sincere.Și mă bucur.
Având în vedere atracția mea față de acest chipeș,eu nu știu ce simte el pentru mine sau ce părere are că sunt aici.Nu știu dacă reușesc să-l starnesc cu ceva sau daca îi sunt pe plac.
Nu ne cunoaștem de prea mult timp,dar Lucifer îmi e foarte drag.Ma înțelege,mă ascultă și cel mai important,nu mă judecă.
-Ce...părere ai despre mine până în acest moment?
Am simțit că trebuie să întreb.Ma apasă prea tare sa aflu ceva poate nesemnificativ pentru el.
Zâmbetul îi piere,iar acum mă tem sa nu fi spus ceva greșit.
-Eu...nu știu.
Și pentru prima dată în astea doua zile îl văd pierdut.Nu mai e bărbatul încrezător și misterios pe care l-am primit în casă.
-Te întreb asta pentru că în acest timp foarte scurt am reușit să mă atașez de cineva din tot orașul ăsta pe care îl detestam.Esti tandru,sensibil in momentele potrivite,ești un om bun,Lucifer.
Ii zâmbesc blând.
Declarația mea parca a făcut ca ceva din el sa explodeze și sa-l derute în același timp.
Mă privește lung pentru câteva secunde.Secunde in care am crezut că ar fi fost mai bine sa tac și să nu-l pun intr-o situație dificila când noi nici nu ne cunoaștem așa cum trebuie.
-Chiar crezi lucrurile astea despre mine?
In ochii lui albaștri zăresc o mica sclipire,o scânteie ce radiază a speranță.
"De ce?"
-Da.Pentru că dintre toți oamenii,doar cu tine mă simt eu,mă simt libera să mă exprim și să fac tot ce-mi trece prin cap.Tu mă înțelegi,Lucifer așa cum nici măcar părinții mei nu o fac.
Un zambet blând îi luminează fața.
-Chiar mă bucur că te-am întâlnit.
Spun si-l înghiontesc in joacă.
-Ei bine,nu mi se spune asta prea des.
-Serios,chiar mă bucur.
De data asta,zâmbetul lui fermecător i-a umplut fața.
-Si eu mă bucur,Miss Lopez.
  Îmi termin de mâncat prăjitura,urmară de o încă alta,timp in care eu și Lucifer povestim.Tipul asta chiar tine sa se exprime folosit tot felul de metafore biblice.E ciudat,dar amuzant și în același timp interesant pentru că tind sa cred că nu sunt doar metafore.Cele ce s-au întâmplat ieri au fost ceva demne de un film.
- Cred ca ar trebui sa mergi acasă.Ai tai probabil că își fac deja griji.
Spune Lucifer,stand răzmat de spătarul lung al canapelei,jucându-se cu inelul de pe deget.
-Presupun ca da.Tata m-a înnebunit cu mesajele și apelurile.
Spun printre ofuri.
-Si nu i-ai răspuns?Ce i-ai zis?
-Nu i-am răspuns,știe unde merg când plec de acasă.Am mai făcut așa.
-Si unde mergi când vrei să fii singura?
Mă uit la el și zâmbesc.
-Aici.Lux a fost mereu locul in care mi-am putut limpezi mintea.Am chiar și o cheie de rezervă,dar ai mei nu știu.
Chicotesc,lăsându-l pe Lucifer profund surprins.
-Vicleană copilă.Imi place.
Ne privim câteva secunde.Cateva secunde chinuitoare in care mă străduiam sa nu-i sar in brațe și să mă las dusă de dorințe.Baiatul asta e plin de energize ce duce spre desfrânare.Așa il simt.
-Sper că nu te deranjează asta.
Spun eu apoi, plecându-mi privirea spre inelul frumos de pe mâna lui.
-E in regulă. Nu mă deranjează să știu ca are cine-mi păzi intimitatea cât sunt plecat.
Chicotitm amândoi, apoi se lasă liniștea.
-Te conduc.
Lucifer se ridică și îmi întinde mâna ca sa mă ridic și eu.
-Un adevărat gentleman.
Râdem amândoi și ne îndreptăm spre lift.
Ieșim din Lux,iar pe drum Lucifer dă drumul umorului.
Nu am mai râs așa de luni bune și mă bucur că a readus la viață aceasta latură a mea.Ma face să mă simt bine.
  Cand suntem aproape de blocul în care locuiesc,în fața blocului vecin este o adunătură mare de oameni agitați.Zaresc si masini de poliție și polițiști ce se plimba de colo-n colo.Trebuie sa fie și tata aici.
Curioasa de ce oare s-a întâmplat,mă duc intr-acolo.Lucifer vine și el în urma mea.
-Maria.
Ne întâmpină tata când aproape am ajuns la mulțimea de oameni.
Are ochii roșii de parcă ar fi plâns,iar părul îi stă în toate părțile.Uniforma șifonată ii e pătată de un lichid roșiatic care îmi dă fiori.
- Ce s-a întâmplat?
Il întreb eu.
-Ce faci?De ce nu mi-ai răspuns la apeluri?
Devine panicat.
-Știai unde sunt.
Tata arunca o privire în direcția lui Lucifer care privește la haosul din jur.
-Ce e cu agitația asta?Ce s-a întâmplat acolo?
Mă prinde de umeri și mă privește adânc în ochi.
"Ce e cu el?Nu l-am văzut niciodată așa"
- Doar du-te acasă,iți explic acolo.
-De ce pari îngrijorat?Așa de rău e cazul asta?
Curiozitatea mea e din ce in ce mai mare.Vreau sa vad ce se petrece.
-Da,este...este groaznic.
Îmi dă drumul și inspira cat mai mult aer de parcă ar vrea să-și retina ceva.
-Tată,ce se întâmplă?De ce ești așa?
-Du-te acasă,Maria.Te rog.
Îmi spune cu voce domoală,aproape întreruptă.
Cazul asta trebuie sa fie ceva ieșit din comun daca l-a afectat așa tare pe tata.Vreau sa vad ce nu-i dă pace.
-Pot sa vad?
Trec pe lângă el,dar mă prinde de mana,oprindu-mă din mers.
-Nu,Maria,nu poți vedea.Pleaca,te rog!
Teama s-a instalat în glasul lui tremurat.
-Maria,poate e mai bine sa-l asculți pe tatăl tău.
Intervine Lucifer.
Mă uit la el,apoi la tata și dau din cap in semn de aprobare.
Îl voi interoga mai târziu și voi afla ce s-a petrecut aici.
  Mă întorc vrând să plec așa cum îmi spusese tata,dar imediat îmi sare în ochi masina mamei care e trasa undeva înafara mulțimii.Geamul de la volan e spart,iar picături roșiatice se preling pe masină in jos.Portiera a fost forțată pentru că nu mai are clanță,iar capota e ușor indoita.
Prin cap imi trec numai gânduri negre si sper cu ardoare sa nu fie ceea ce gândesc in acest moment.Bataile inimii îmi accelerează și simt cum rămân ușor,ușor fără suflu.
Mă întorc și alerg înapoi spre acel loc.
-Maria.
Îl aud pe Lucifer strigând in urma mea,dar eu continui sa alerg.Imi fac loc printre oameni până când ajung in mijloc. O bandă de poliție întinsă de-a lungul adunături de spectatori îmi blochează drumul.
Pentru o secunda nu mi-am mai simțit inima bătând.Un nod groaznic mi s-a oprit în gât,simțind ca o să leșin in orice moment.Raman blocată.
Mama e întinsă pe jos,scufundata într-o baltă de sânge.Are hainele rupte și machiajul întins pe toată fața,semn că a plâns până ce toată viața s-a scurs din ea.
Ce s-a întâmplat?Cum e posibil?Cred că visez.E doar un coșmar.
Incep apoi sa țip.Rup banda și alerg spre mama.Tata mă observa,dar nu mai are cum să mă țină departe.
Mă arunc la pamânt lângă ea,înotând în sângele ei.
-Mamă,nu!!
Lacrimile îmi umplu ochii care mă înțeapă teribil.
-Te rog,nu ma părăsi!Te rog,trezește-te!Mamă!
Ii iau capul si-l pun pe genunchii mei.
-Nu,nu,nu!Nu se poate!Nu e adevărat!
Nu mă pot stăpâni.Tremur din toate încheieturile și lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji.
Nu poate fi adevărat.
Ce s-a întâmplat?
Cine a omorat-o?
Nimic nu are sens.
Nu pot gândi limpede,totul se învârte în jurul meu.
Tata și Lucifer mă ridică de jos și mă îndepărtează de mama care stă neînsuflețită pe asfaltul rece.
-Nu!Lăsați-mă!Vreau sa stau cu ea!
Incerc sa mă împotrivesc,dar strânsoare lui Lucifer e prea puternica.
-Maria!Maria,liniștește-te!
Mă agit,dar în zadar.
-Da-mi drumul,te rog!
Spun plângând.
-S-a dus!
Îmi strigă Lucifer.
Niste medici vin si o ridică de jos.O pun pe o targă și o acoperă cu un așternut alb.Privesc la ambulanța in care mama tocmai a fost îmbarcată,apoi cum ușile i se închid. Sirena pornește și îmi duce departe omul care mi-a fost ca un înger păzitor chiar și atunci când nu o simțeam aproape.Acum e un înger pe bune.
"Mama mea e moarta."
Gândul ăsta mă lovește atât de tare încât nu-mi mai pot simți picioarele.Mă simt dintr-o dată atât de obosita și închid ochii,lăsându-mă să cad în brațele lui Lucifer. 
Vocea lui și a tatei,a sirenelor de poliție și a oamenilor ce se agită incep să se audă tot mai încet,până ce nu mai aud nimic.
"E doar un vis.Nimic nu e adevărat"