Picături de sânge

84 5 0
                                    

MARIA

Ma simt fantastic!
De mult nu m-am mai trezit cu zâmbetul pe buze.
Ma gândesc numai la noaptea magică pe care Lucifer mi-a oferit-o. Mă simt în sfârșit liberă, fericită, împlinită. Ma simt de parcă viața mea a început și că nu se va mai termina niciodată.
Nu deschid ochii,doar imi plimb mâna prin pat vrând să-l găsesc pe Lucifer, dar se pare ca nu mai e aici.
Tipului ăsta chiar nu-i place sa stea locului.
Oftez ușor dezamăgită și-mi deschid ochii,lumina puternică a zilei orbindu-mă.
M-am trezit de multe ori în patul ăsta, dar nu m-am simțit niciodată mai acasă, mai dorită aici ca acum.E un vis împlinit. Inima mea se bucură din nou de fiecare clipă, de fiecare secundă.
Imi înfășor așternutul alb în jurul trupului meu și ma dau jos din pat. Ma gândesc ca poate Lucifer nu a mai putut dormi și s-a dus sa bea ceva.
Nu mare mi-a fost mirarea sa văd că nu e nimeni în living. Un sentiment de spaimă m-a lovit atunci când m-am gândit ca poate a fugit din nou, încercând să-și reprime sentimentele.
Îmi alung acest gând și ma întorc în dormitor ca să-mi caut telefonul. Sper ca de data asta sa răspundă.Am nevoie să-mi spună că totul e în regulă și ca a plecat în scopuri profesionale, că se va întoarce și ca vom fi fericiți.
Găsesc telefonul, il deschid și-i caut numărul în agenda telefonica.
Sună.
-Haide, Lucifer.
Spun stand lângă pat, ținând de marginea cearceafului ca să nu alunece de pe mine.
-Da?
Se aude din telefon.
Îmi închid ochii și rasuflu ușurată, parcă eliberată de o grijă.
-Ce faci?
Îl întreb cu glasul întretăiat.
-Treabă.
Ceva în vocea lui mă neliniștește.
Ma gândesc dacă să-l întreb sau nu dacă regretă ce s-a întâmplat aseară.
De ce s-a grăbit sa plece de lângă mine imediat ce s-a făcut dimineață?
-Unde ești?
-Prin apropiere,nu-ți face griji.
Ma întorc în living, încă purtând doar așternutul ce-mi vine ca o rochie cu trenă.
-Te mai întorci?
Spun cu teamă.
Acum chiar îmi e frică să nu mă părăsească, mai ales după ce i-am dăruit sufletul pe tavă.Chiar și trupul meu.
Lucifer râde.
-Bineînțeles că mă întorc, scumpo. Stai liniștită, nu mai plec nicăieri departe de tine.
Am simțit că pot respira din nou.
Am nevoie de el mai ceva ca o floare de apă sau ca planetele de soare. Până la urmă el este steaua strălucitoare de pe cerul meu.
-Relaxează-te, mă voi întoarce curând.
Zâmbesc, stând sprijinită de bar.
-O să încerc.
Știam oricum că nu o să mă opresc din a mă gândi la lucruri deprimante până ce nu-l voi vedea intrând în camera asta. Până nu-l voi putea îmbrățișa, până nu-l voi săruta, simțindu-l cu totul al meu, nu voi reuși să-mi stăpânesc neliniștea. Iar el știe asta.
-Te iubesc.
Vocea lui dulce mi-a făcut inima să o ia la goană, parcă vrând acum sa-mi iese din piept.
-Și eu te iubesc.
Și îl iubesc cum nu cred ca o voi mai face vreodată. Sau cel puțin, dacă soarta nu va vrea ca noi să fim pentru totdeauna, nu mai vreau sa simt. Nu vreau pe nimeni în locul lui.
-Ne vedem acasă.
Și închide.
"Acasă"

Nu știu ce înțelege Lucifer prin cuvântul "curând". Am încercat cât am putut sa am răbdare și să mă abțin să nu plâng la gândul nebunesc că poate totul s-a terminat. Este deja ora noua și jumătate, iar Lucifer tot nu a apărut.
Ce treabă ar fi putut să aibă până la ora asta?
Imi ascunde ceva?
Sper să nu mă mintă și să mă păcălească cât timp el caută un plan de a scăpa de mine.
Sunt oare doar paranoica? Oare îmi imaginez prea multe lucruri care nu sunt adevărate?
Orice ar fi nu-mi place că Lucifer m-a lăsat cu frica că mă poate părăsi, și de data asta pentru totdeauna.
Ma simt neputincioasă. Urăsc faptul ca am așa mare nevoie de el. Urăsc faptul că am nevoie de iubirea lui. Mă urăsc pentru ca imi e atât de teamă să fiu abandonată.
Am încercat să fac orice numai ca să-mi iau gândul de la Lucifer,dar am eșuat subit. M-am enervat, am lovit, am țipat, am băut din nou, dar nu ca data trecută. Am spart câteva pahare și doua sticle de vin. Nu m-am obosit să curat, iar cioburile sunt îmbrățișate pe podea, combinate cu lichidul roșu care s-a prelins până la colțul canapelei.
Știam ca sentimentele mele pentru Lucifer mă vor aduce în pragul nebuniei, dar trebuie sa fac în așa fel încât să nu mă las distrusă de ele.
Ultima dată când am vorbit a refuzat să-mi dea detalii, iar asta ma alarmează.Habar nu am unde e sau ce face. Acum ma gândesc ca poate e în vreun hotel și și-o trage cu tipa aia Roxi pe care a angajat-o pentru nu mai știu ce.
Cerule mare, ce se întâmplă cu mine?

Pact cu diavolulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum