Pact cu diavolul

Ziua in care totul se schimbă

  Începe o nouă zi.Yey!Nici nu-mi doream altceva.Apartamentul ăsta e ultimul loc în care îmi doresc să mă mai trezesc.
  Mă ridic din pat si merg la bucătărie unde-l gasesc pe tata pregătind micul-de-jun.Cam așa se intâmplă in fiecare dimineață,mama nu mai stă la bucătărie de mult,plus că afacerile ei "nu se lasă așteptate".
Tata e politist,mai de grabă detectiv,anchetează crime,ceea mi se pare si mai interesant decât afacerile mamei.
L-am rugat de multe ori sa ma ia cu el,dar spune că mă expun unui pericol prea mare.Asta e si ideea!Vreau sa simt adrenalină,să simt că trăiesc.Vreau sa fac ceva interesant!
Am încercat să-l șantajez emotional de vreo câteva ori,dar nu mi-a mers.
-Neața!
Mă salută el cand intru in bucătărie.
-Neața,tata.
Il salut si eu frecându-ma la ochi.
-Dupa ce mănânci să te pregătești.
Mă uit la farfuria plina cu mâncare de pe masă și iau o felie de pâine prăjită.
-Unde mergem?
El întreb eu îndesându-mi pâinea în gură.
-Cum mama ta are foarte multă treabă azi...
-Mama are treabă mereu.
Il întrerup eu.
-Va trebui să te iau cu mine.
Spune tata printre ofuri și-și pune mâinile în șolduri,privind la mine.
Fire de păr încă îmi atârnă pe față și nu reușesc să-i disting cum trebuie expresia.
"Da,sunt un copil de 5 ani care are nevoie de supraveghere"
-Serios?întreb eu entuziasmată,cu gura plină.
Tata dă din cap in semn de aprobare,iar eu simt ca nu-mi mai încap in trup de fericire.
In sfârșit se întâmplă!De când așteptam momentul ăsta.
  Alerg râzând ca o copilă în camera mea si-mi scot câteva haine din dulap.
Brusc imi aduc aminte de domnul Morningstar.Ce mai nume interesant are și el.
Poate il conving pe tata să mă lase să merg la Lux.
-Gata!
Spun după ce mă întorc în bucătărie.
Tata deja a curățat acolo.
"Ha!Ce rapid esti!"
Își trece de vreo câteva ori privirea peste mine și zâmbește amuzat.
-Ce-i?
Îl întreb observându-i reacția.
-Sa nu te faci niciodată polițistă.
Se apropie de mine cu pași mărunți.
-De ce nu?Îmi place ce faci tu.
-Să nu-ți placă,draga mea,e bătaie de cap.
-Eu zic că merită.
-Nu se merită să-ți pui viața în pericol.
Mă prinde de umeri și mă sărută pe frunte.-Dar îți stă bine așa.
Mă complimentează vazându-mi ținuta.
Am ales doar ce am considerat că e indicat pentru o vizită la secția de poliție.Pantaloni negri,un tricou alb și sacoul meu negrul favorit.Ghetele mele cu toc gros și nu prea înalte au mers super cu costumația.
                     
                             *    *    *

Și am ajuns la secția de poliție.
Imi pare putin enervant faptul că toată lumea este obligată să poarte costumul ala de culoare albastră,dar având în vedere că ador cum arată pe doamne îl pot accepta.
Așa cum spunea și tata:"Ne multumim cu ce avem."
-Deci,cu ce începem?întreb eu nerăbdătoare aruncându-mă pe scaunul de la biroul tatei.
-Maria,tu vei sta aici.
-Poftim?!
Mă ridic rapid de pe scaun.
-Nu te pot lua cu mine pe teren,e prea periculos.
Ofitez și-l privesc categoric pe tata care e de cealaltă parte a mesei.
-Tata,serios,nu mai am 10 ani,vreau sa ajut.
-Inteleg ca asta vrei sa faci,dar nu putem risca.
-Și ce te face sa crezi ca voi sta aici?întreb incrucisandu-mi brațele.
- Vrei sa folosesc măsurile de siguranta?
Tata scoate niste cătușe dintr-un sertar și le tine atârnate pe un deget vrând să-mi dea de inteles ca are de gând să le folosească asupra mea daca nu voi asculta.
-Serios,vrei sa ma legi de scaun?
-Daca e necesar,da.
Oftez si ma asez pe scaunul biroului lui.
-Maria,trebuie sa înțelegi ca ceea ce fac eu nu este sigur pentru absolut nimeni,nu vreau sa te pun in pericol.Iti interzic sa vii cu mine pentru ca nu vreau să pățești ceva.
"Dar nu te mai uita la mine de parca as fi un copil neajutorat."
-Bine.
Spun cu dezamăgire in voce.
-Trebuie să plec,stii unde să cauți dacă ai nevoie de ceva.
Ma sărută pe frunte si apoi dispare pe coridorul împânzit de polițiști.
   Am stat ore în șir să mă gandesc la ce aș putea face intr-o secție de poliție,dar se pare ca imaginația m-a lăsat baltă.Si așa nu sunt prea multe de făcut intr-un loc plin de politie.
Pana acum au venit la mine o mulțime de colegi de-ai tatei sa ma întrebe dacă am nevoie de ceva,iar atunci când îmi vorbeau foloseau foarte multe diminutive și mai aveau și tonul ala enervant pe care îl folosesc oamenii adesea când văd un bebeluș.
  Mai tarziu imi fac un plan de evadare.Nu sunt eu prea scunda,dar am reusit sa ajung la lift fără a ma observa cineva.Am învățat asta de la tata.
  După ce ies din clădire,pornesc spre Lux,fiind foarte atenta în urma mea.Stiu orașul pe de rost,chiar dacă nu ies prea des,deci stiu exact in ce direcție să o iau.
                              
                           *      *     *