Pact cu diavolul

La multi ani,Miss Lopez!

MARIA

Sunt prinsă într un fel de labirind fără vreo cale de ieșire. Am alergat minute întregi și tot nu am putut ieși. Fug de ceva, dar nu știu de ce anume.
Îi aud pașii și răsuflarea fierbinte.
Sunt confuză,speriată. Cum am ajuns aici?
Am încerca să strig, dar locul ăsta e pustiu și întunecat. Și rece. Iar eu nu am pe mine decât o rochie albă, cu mâneci, dar foarte subțire, aproape transparentă.
Un răget se aude de undeva in apropierea mea și îmi simt inima bătând nebunește.
O iau din nou la fugă, dar ma loves mereu de ziduri, de fundături ce nu mi dau voie să scap de fiara ce ma urmărește.
Mă întorc și fug, tot fug, fug la nesfârșit. Și cu fiecare pas pe care îl fac primejdia se înfurie, apropiindu-se cu repezeală.
Un fior rece îmi străbate trupul când sunt blocată, iar bestia e imediat după colț.
Ce e locul ăsta?
Sunt singură și îngrozită până n măduva oaselor.
Ma lipesc de peretele ce-mi blochează drumul și mi aștept motivul ce va avea să mi aducă sfârșitul.
Ceva ce pare a fi un om, acoperit de flăcări, cu coarne lungi, groase și ascuțite in capăt stă acum în fața mea. Pare a fi un om, dar nu e. Tot trupul îi e lipsit de piele, iar lui roșiatici ma fixează flamanzi. Îi pot vedea pofta de a sfâșia carne, de a ajunge până la sufletul meu.
In toată acea înfățișare groaznică observ ceva familiar, dar nu mi dau seama ce. E ca și cum aș cunoaște o parte din monstrul care e decis să mi ia viața.
Fiara se apropie si tot ceea ce pot face e sa stau nemișcată, tremurând din toți rărunchii și să privesc.
Simt acea fierbințeală pe care trupului o emană. Mă arde.
Cu frica in oase, simțind o aproape dureros,închid ochii și încep să strig.
   Nu mă pot opri din țipat.
Imi simt lacrimile fierbinți curgându-mi șiroaie pe obraji.
-Maria?!
O voce pe care nu o pot distinge se aude undeva in depărtare.
Nu mi deschid ochii și continui sa țip înfricoșată.
Nu mai văd bestia, dar un sentiment ciudat îmi spune ca e încă aici.
-Maria! Maria, ce s-a întâmplat?!
Mă opresc din țipat când doua mâini puternice mă prind de umeri și mă zguduie ușor. Nu-mi deschid ochii, dar continui să plâng.
-Hei, hei, e in regulă, sunt aici!
Cele două mâini mă mângâie blând și intr un final mă cuprind într o îmbrățișare.
-Maria, deschide ochii.
Nu o fac. Îmi e prea frică ai totul nu știu ce de.
-Deschide-i.
Îmi deschid ochii și clipesc de vreo câteva ori ca să mi reglez imaginea.
Sunt înapoi la Lux. Sunt în camera lui Lucifer, iar el mă ține în brațe.
A fost un vis.Un coșmar groaznic.
Îmi lipesc obrazul ud de pieptul lui și încerc să mi stăpânesc lacrimile.
"Doamne... "
-Hei, ce s a întâmplat?
Îi aud vocea lui Lucifer. Acea voce caldă și liniștitoare,limpede pentru urechile mele.
Lucifer mă dezlipește de el și mă obligă să i privesc ochii albaștri, superbi. Și totuși ceva din figura feței lui îmi aduce aminte de bestia din vis.
Îmi zâmbește și mi șterge lacrimile atent.
-Am avut un coșmar. A fost groaznic.
Spun printre suspine.
-Visul ăsta te a speriat destul de rău. Te aș fi auzit și de la parter la cât de tare ai țipat. Ce ai visat?
N aș fi vrut să mi aduc aminte, dar a părut prea real ca să fie un simplu coșmar.
Oftez ca să mă pot liniști puțin.
-Eram prinsă într un fel de labirint. Alergam și tot alergam, dar nu reușeam să găsesc o ieșire. Era frig și intuneric, iar eu eram într-o rochie albă de mătase.
Mă uit la fața lui Lucifer care pare puțin nedumerit. Parcă ar medita asupra a tot ce am spus.
Eu continui să i povestesc:
-Fugeam de ceva. Ceva periculos venea spre mine. Eram speriată.Apoi am rămas blocată. Bestia în flăcări, cu coarne lungi și ascuțite se uita la mine cu ochi sângeroși. Îmi voia sufletul.
Lucifer mă privește cu ochi temători, îngrozit de ceea ce i spun, de parcă ar ști ce a fost cu acest vis.
-Ceva in privirea acelei creaturi a infernului îmi părea foarte cunoscut, dar tot ce am făcut a fost să închid ochii și să strig până m am trezit.A fost groaznic, Lucifer.
Un sentiment de frică mă cuprinde din nou și lacrimi mi se strâng in ochi.