Pact cu diavolul

Ce suntem noi?

MARIA

A trecut o lună.
Totul a fost linistit,poate prea linistit.
După ce Lilith a dispărut,iar totul părea sa meargă bine între noi, Lucifer a dispărut și el.Nu a dat semne ca ceva il deranjează sau ca vrea sa se retragă, pur și simplu m-am trezit și nu mai era aici,nici la telefon nu răspunde. Am așteptat să se întoarcă, dar nu s-a întors, iar acum stau să mă gândesc dacă nu cumva e vina mea ca el a fugit. Poate ca totul a fost prea curând pentru el, poate ca nu era pregătit pentru așa ceva.
Încep să ma simt motivul din cauza căruia a plecat...Poate ca toate sentimentele mele pentru el l-au luat prin surprindere si l-au copleșit, dar cu toate astea trebuia să-mi fi zis, nu să plece.
Sunt in camera lui Lucifer si privesc în gol podeaua, stând rezemată de șifonier.Imi lipseste atât de mult încât i-am îmbrăcat una dintre cămășile albe care sunt pline de parfum.Miros a Lucifer.Acel miros care ma cucerește de fiecare dată când il simt.
Of!Nu reușesc să înțeleg de ce face toate astea,de ce se ascunde de mine.
Și până la urmă cine sunt eu să-l împiedic pe însuși diavolul să facă ceea ce-și dorește. Nu sunt in măsură să-i spun să stea cu mine cu toate ca asta vreau.Nu are rost sa stau sa ma învinovățesc, să stau să plâng gândindu-ma la faptul ca poate eu sunt vinovată de plecarea lui.
Merg in living și ma gandesc sa ma uit la TV doar ca apas pe un buton gresit si dintr-o data, de undeva din tavan, se aude muzică.Tresar speriată și-mi dic mâna la piept, încercând să-mi potolesc bătăile inimii accelerate.
Apăs întâmplător pe butoanele de la telecomandă până găsesc o melodie care să-mi placă.
Lucifer nu are așa gusturi rele la muzică.
Măcar cu asta sa ma aleg daca el consideră că-și pierde timpul cu mine și ca are lucruri mai importante de făcut in altă parte.
Ma îndrept, in pași de dans, spre mini-bar de unde iau de pe rafturile de sticlă câteva băuturi pe care le combin numai din curiozitate.
Una din amestecăturile mele a fost lavă. Abia dacă mi-am mai putut simți gâtul. Totuși am continuat sa fac asta ore întregi, încercând sa nu ma mai gândesc la faptul ca Lucifer poate fi la un hotel cu cine știe ce model cu picioarele până-n gat si bineînțeles, blondă.
Nu știu de ce ma simt părăsită. Nu știu de ce încerc sa-l înțeleg pe Lucifer sau de ce-i caut scuze ca poate a avut motivele lui sa plece fără să-mi spună.
Ma urăsc pentru faptul ca deși face toate astea, ca o proastă îndrăgostită ce sunt, il voi accepta mereu ca și cum nu se întâmplă nimic.
Nu știu până când o sa mai poti face asta.

LUCIFER

Nu sunt prea departe,doar imi pierd timpul prin Las Vegas.
Știu ca mă comport ca un copil acum ca am plecat și nu i-am spus nimic Mariei. Știu ca pare ca fug de responsabilități, dar pur si simplu încerc să-mi dau semama ce se petrece cu mine.
De când am trimis-o pe Lilith înapoi unde îi e locul aripile mele, nu știu cum a fost asta posibil, dar au crescut la loc,fața mea de diavol a dispărut și ea. Nu știu cum s-a întâmplă una ca asta. Cum e posibil ca abilitatea mea de diavol sa dispară peste noapte?
Am o vagă impresie că ăsta e unul din jocurile Tatălui meu, ceea ce ma scoate din minți.Sunt sigur ca acum sta pe scaunul lui strălucitor și râde in hohote de mine văzând că ma port ca un neghiob față de Maria.
Ma îndoiesc ca Azrael a ezitat să-i dea vreun detaliu.
De data asta nu-L voi lăsa să ma mai ia peste picior, să-mi ia ceea ce prețuiesc cel mai mult. Nu mai pic in plasa Lui. Îi voi demonstra ca sunt mai mult decât a știut El vreodată,ca ma pot descurca si fără regulile si poruncile Lui.
Faptul că mi-a luat puterea de a ma schimba in ceea ce tot El a vrut, nu ma va ține departe de Maria, nu-i voi permite să ma răscolească si mai tare, sa-mi pun întrebări si sa-o dau in bară.
"Bună încercare, Tată, dar nu ma mai prostești așa ușor."

MARIA

  Si eu care credeam ca nu mai obosesc.
M-am distrat pe cinste,abia dacă-mi pasă pe unde umblă Lucifer si cu cine își face de cap.
Sunt pe jumătate beată.Nu mai gândesc limpede.Camera se învârte cu mine, iar capul stă să-mi explodeze.
Merg sa mai întind pe canapea și aproape ca adorm,ascultând muzica de pe fundal, când se aude liftul.Vreau sa ma ridic sa vad cine e, dar sunt complet inertă,nu-mi mai pot controla trupul.
Pași de tocuri se aud venind spre canapea și tot ce pot sa fac este sa inchid ochii și să aștept ca cine a intrat ca vorbească ca sa-mi dau seama cine e.
Muzica se oprește.
-Ce mama dracu?
"Oh, wow, uite cine s-a întors!"
Râd la replica lui.
-Maria!
Deschid ochii si-l vad pe Lucifer stand in picioare in fața canapelei.
-Cine e ea?
"Cine dracu ești tu?"
Aud o vice de fata, iar atunci ma ridic repede si stau pe marginea canapelei.
Mare greșeală. Capul mi se învârte si mai rau si cred ca in cel mai scurt timp voi vomita chiar pe pantofii frumos lustruiți ai lui Lucifer.
Și si-ar merita-o, acțiunile lui m-au adus in starea asta.
Ma uit im dreapta mea, iar la capătul canapelei e o fata înaltă, slabă și blondă. Are pe ea o rochie roz si foarte scurtă, ceea ce-mi dă de înțeles ca Lucifer nu a găsit-o intr-o bibliotecă.
-Luc, dragule, nu mi-ai spus ca avem oaspeți.
Spun eu,dar cuvintele îmi sunt neclare.
-Ai nevoie de somn, domnișoară.
Încă stă in fața mea, cu bratele încrucișate, privind la mine autoritar si parcă deranjat de starea mea.
Ochii lui emană un același timp îngrijorare.
Ma doare fix undeva de grija lui in acest moment.
Ma ridic in picioare, ceea ce a agravat situația, pentru ca era pe aproape să cad. Încă nu m-am obișnuit cu reflexele lui Lucifer. A fost rapid si m-a sprijinit cu trupul lui mare, ajutându-ma să-mi recapăt echilibrul.
Ma îndepărtez de el, făcând tot posibilul sa merg drept.
-Nu ma lua pe mine cu domnișoară.
Cuvintele imi sunt încurcate foarte tare, și nu reușesc sa ma fac prea înțeleasă.
Abia după ce-mi aduc aminte ca port cămașa lui imi dau seama de ce se holbează așa la mine.
Nici nu-mi pasă.
Ma apropi de fata pe care Lucifer a adus-o aici și-i dau târcoale, privind-o cu suspiciune.
-Maria.
Il aud pe Lucifer,dar il ignor.
-In ce bordel ai găsit-o?
Il între pe Lucifer care se uită la mine înfuriat.
-Poftim?!
Se arată fata revoltată si ma împinge.
Spre surprinderea mea, ma clatin puțin, dar sunt încă in picioare.
Încep sa râd iar,ducându-ma spre barul ăsta, ale cărui băuturi au știut cum să-mi stingă o parte din suferință.
-Cât ai băut?
Il aud din nou pe Lucifer.
-Nu suficient.
Spun eu luând o sticlă care mai are puțin lichid in ea și o duc la gură.
Înainte sa apuc sa beau, Lucifer imi ia sticla si o izbește de perete.
-Încetează cu prostiile, Maria, îți faci rău!
Imi acopăr urechile cu palmele din cauza tonalități vocii lui Lucifer.
-Nu mai țipa!
Ii cer eu punându-mi capul pe tejgheaua rece, simțind cum imi crapă capul de la zgomot.
Ma prinde de umeri si ma zguduie puțin, in așa fel încât sa deschid ochii.
-Ce e cu tine?
Și dacă as fi avut puterea, l-aș fi lovit.
-De ce ai făcut asta? Uite in ce hal ești.
"Serios?"
-M-am distrat.
Am început sa sughit.
-Așa?
-Care mai e problema ta ce e cu mine și ce fac dacă tu aduci deja o femeie aici? Ce-ți mai pasă ție, dacă nu ai fost aici ca să împiedici asta?
Împing cu mainile in pieptul lui, dar nu se clintește.
Ma înfurie faptul ca tot el e cel deranjat de purtarea mea cand am motive concrete să fac ceva asemănător.Am vrut doar sa scap de gândul ce-mi zbura mereu la el, iar băutura mi-a fost singura modalitate.
Il urăsc pentru ca imi face asta.
Degeaba se arată acum vinovat.
Lucifer începe să zâmbească.
-Nu fi geloasă, scumpo.
Spune printre zâmbete.
-Nici nu am motiv să fiu.
Ma apar eu cu toate ca explodez pe dinăuntru numai daca ma gândesc ca tipa aia si-a pus mâinile pe el.
Lucifer se uita la mine dându-mi de înțeles că nu mă crede.
-Ea e Roxi.
"Nu aveam nevoie de știu."
Fata imi zâmbește prietenos, moment in care eu imi dau ochii peste cap.
-Va avea mâine grijă de Lux.
Il privesc confuză.
-E tentant, dar nu m-am atins de el.
Spune tipa, stand in același loc.
"Wow, acum citește și ganduri."