Pact cu diavolul

Bun venit in Los Angeles!

  Los Angeles.Desi îmi place cum sună, detest orașul ăsta.Si asta am făcut de când mama a vrut să ne mutam aici.De ce?Doar ea știe motivul.
Adevărul e că mutarea noastră a avut loc acum patru ani,dar eu nu am reușit să mă acomodez.Imi e dor de vechea casă.Imi e dor de New Orleans.
Urăsc Los Angeles.
   Lunea a fost mereu cea mai plictisitoare zi din săptămână.Nu găsesc niciodată nimic de facut.Cel puțin nu ceva ca sa mă atragă suficient.
Acum sunt in apartamentul părinților mei și privesc de pe balcon un grup de adolescenți ce glumesc si rad de parca nu ar exista nici o grijă pe lume.
O urăsc pe mama pentru ca nu ma lasa sa ies in oras,spune că nu sunt suficient de matura sa-mi port singură de grija si ca mi s-ar putea intâmpla orice.Tot ce am eu voie sa fac este sa mă duc până jos la recepție și să ridic poșta.
In tot acest timp a trebuit să ies pe strada cu ea "de mana",ceea ce mă enervează la culme.Se comporta cu mine de parca nu aș avea șaptesprezece ani.
Deci viață socială pauză.
  Cum imi imaginez eu o viata plina de libertate,aud apoi niște zgomote ce vin de afară,de pe hol.Ușa se deschide cu un mic scârțâit,iar în living se aud mai multe voci.Merg intr-acolo și o vad pe mama alături de un domn înalt,foarte bine îmbrăcat care îmi zâmbește atunci când dă cu ochii de mine.Dupa el intra și un băiat brunet,cu ochi albaștri,pătrunzători.Privirile noastre se intersectează,iar pentru o clipă rămân nemișcată,uitandu-mă necontrolat in acei ochii misterioși.
Ceva se ascundea în spatele băiatului prezentabil din fața mea,dar nu știam ce.
  -Maria,ai putea te rog sa mergi in camera ta,am niste treaba aici.
Conexiunea noastră se rupe.
Mama așează niste dosare pe măsuța din mijlocul camerei și mă privește categoric.
Mama mea este o mare femeie de afaceri,are relații peste tot si mă enervează cand ma dă la o parte atunci când sunt interesată să o ajut.Nici macar nu îmi spune despre ce e vorba.Sunt oricum convinsă că nu e sută la sută corecta in ceea ce face,dar nu mi-ar strica să știu macar puțin din aventurile ei la tribunale.
  -Poate rămâne,nu este nici o problemă.
Spune domnul acela care îmi zâmbește din nou.
Zâmbesc și eu,oarecum recunoscătoare că nu mă izgonește și el.
Mama schițează un zâmbet.
- Sunt sigură că fiica mea are lucruri mai importante de făcut.
Zâmbetul imi piere când îmi fixează privirea.
-Haide-ți, doamnă,copila chiar își dorește să afle ceea ce faceți dumneavoastră aici.Cred că ar fi păcat să nu o instruiți pentru viitor.
Se alătură discuției și băiatul cu ochi albaștri care sta pe marginea canapelei din piele.
  Mama nu spune nimic,doar se mai uita odată la mine și-mi arunca privirea de "pleacă odată",apoi își recapătă falsul zambet.
Imi dau ochii peste cap,mă întorc și ma îndrept spre camera mea.Nu vreau sa mă mai gandesc la faptul că mama e mereu ocupată si ca nu are timp de mine,iar atunci când sunt dornica sa o ajut mă respinge,așa ca-mi bag căștile în urechi și ma scufund in versurile melodiilor din playlist-ul meu favorit.
  Câteva minute mai târziu us
ușa camerei mele se deschide.Băiatul brunet,cu ochii ca marea intra fara să mai ceară permisiunea.
-S-a întâmplat ceva?întreb eu și-mi scot o casca din ureche.
- Nu,nimic.
Spune băiatul și se așează pe marginea patului după ce se asigură că ușa e complet închisă.
-Atunci?
Tare curioasa sunt de răspunsul pe care mi-l va da.
- Am vrut să scap de plictiseala pe care fratele meu o emană în atmosferă.
-Fratele tau?Am crezut că îți e tată.
Spun eu profund surprinsă.
-Ei,haide,nu e așa de bătrân.Teoretic e,dar nu pare oricum.
Chicotesc.
-Mie una mi se par interesante afacerile mamei.
Spun apoi,revenind la subiect.
-Crede-mă,nu e deloc plăcut să faci favoruri oamenilor.
-Esti ceva afacerist?
"Nu pari a fi"
-Se poate spune și asa,doar ca prețul nu e platit in bani.
-Atunci ce primești la schimb?Droguri,băutură?Ești ceva psihopat?
Se poate sa fi exagerat,dar macar am reușit să-l amuz.Zambetul lui e tare atractiv.
-Oamenii pot fi atât de ambițioși încât să-și dea sufletul în schimbul unor dorințe prostești.
Îl privesc pe tipul asta si incerc să mă abțin să nu râd la ceea ce a spus.Dar îl privesc totuși întrebător.
-Te enervează atunci când mama ta nu te lasa sa asiști la renumitele ei afaceri?
"De ce schimbi subiectul?Începuse să mi se pară interesanta paranoia ta"
- Sincer da,dar nu mă pot supăra pe ea.Chiar și dacă preferă afacerile in locul meu.
Spun eu si-mi plec capul.
"De ce ii spun lui toate astea?"
-Nu ți-ai dorit niciodată să o alungi intr-o alta dimensiune?
" Ce e în neregulă cu tipul ăsta?
-Nu.Și nici nu aș putea face asta.
Incep sa mă joc cu firul căștilor și incerc să-i prind din nou acei ochi care mă fac curioasă de mai mult.
-Cum să nu,doar cere si dorința iți va fi îndeplinită.
Spune tipul zâmbind dubios.
"Poftim?"
-Ăăăăm,ok?
Spun eu constatând că tipul nu are toate țiglele pe casă și că nu are rost să mă adâncesc in conversația asta.
-Deci-se apleacă usor spre mine si ma privește insistent in ochi-ce-ti dorești tu cu adevărat?
Îl privesc confuza și nici nu mă mișc din locul meu.
Nu îi evit privirea.Are niste ochi superbi,dar tot nu înțeleg ce vrea sa insemne comportamentul lui.
-De ce vrei să știi?
-Poftim?
Băiatul se retrage și se ridică de pe pat.
E derutat și in același timp surprins de ceva.
-Ce?Am întrebat de ce vrei să știi.
-Ăm...Nu mai contează.
Se mai uita odată la mine apoi merge spre ușă.
-Marria deci.
Spune mai mult pentru el și apăsă pe clanță.
Se grăbește să iese din cameră:
-Hei!-strig eu,iar el se oprește și se uită în direcția mea prin ușa întredeschisă-Cum te cheamă?
Așteaptă câteva secunde,apoi imi spune.
Ușa s-a închis complet.
Mă ridic repede din pat și merg după el,dar când ajung in living nu mai e nimeni acolo,doar mama care-si aranjează nenumăratele foi de pe măsuță.
-Hei,dragă.
Ma salută mama,dar fara să se uite la mine.
-Cine erau?întreb privind fix ușa de la intrare.
-Noii proprietari ai clubului Lux.S-au mutat recent in Los Angeles.
-Ai dat Lux-ul?
Nu eram așa de surprinsă precum îmi era glasul.
-Nu mai aveam speranță că-l va lua cineva.Am fost tare incantată să aflu că doi oameni bogați sunt interesați să-l cumpere.
Lux e clubul cu care mama a rămas după ce fratele ei a murit într-un accident de mașină.A căutat mereu ocazii ca să-l vândă,dar prețul era prea mare.Cănd avea șansa să dea și peste bogătași,ei erau de părere că un club de noapte e o pierdere de timp,deși în Los Angeles localurile de genul sunt foarte vizitate.Și mai ales noaptea.
  Nu îi mai spun nimic mamei.Mă întorc în camera mea și iau o perna pe care o strâng în brațe.
Imaginea băiatului misterios,cu ochi frumoși mi-a rămas in minte.Stiu că ascunde ceva,trebuie sa existe vreun motiv pentru care se comporta așa ciudat.Am atâtea întrebări la care îmi doresc neaparat un răspuns.Vreau sa-l cunosc,vreau să-i aflu secretele,vreau sa știu cine e cu adevărat.
Sper doar că-l voi revedea curând.
"Bun venit în Los Angeles,domnule Morningstar!"