ʟᴏᴠᴇ ᴄʜᴀɴɢᴇs ᴇᴠᴇʀʏᴛʜɪɴɢ

Capitolul 16: Omul Potrivit La Momentul Potrivit

Durerea de cap era insuportabila, simțeam ca tot se învârte în jurul meu cu toate ca tot ce vedeam era întunericul profund ce ma înconjura.
Imi puteam auzii inima bătând iar sângele îl puteam simții circulând alert prin vene.
Era o senzație teribila.
Încercăm sa mi revin, însă nimic totul era în zadar.
Pe fundal auzeam vag numele meu șoptit neîncetat.
Iar un cutremur ușor îmi acapara corpul amorțit.
Fac un efort considerabil în a-mi deschide ochii grei și obosiți.
Reușesc într un final.

Vad blurat o silueta cunoscuta cu o claie neagra.
Ușor imaginea devine din ce în ce mai clara.
Iar țipătle lui mai tari, sau poate asta era în imaginația  mea.

Ma privea speriat, îngrijorat.

—Hei, hei ești bine?
Uită-te la mine.

Spunea agitat asezându-și ușor mâna pe fața mea întorcând-o spre el când vede că forțele mă lasă.

Simt cum sunt luată pe sus de către el.
Văd tavanul bej cum se învârte cu mine, sau cel puțin cred ca e bej.

Capul îmi cade într o parte, acum văzând mult mai bine trăsăturile băiatului ce era serios, îngrijorat și speriat în același timp.

Rămân blocată cu privirea întredeschisă privindu-l, cu toate că abea îmi puteam ține ochii deschiși.

Cum de nu mi-am dat seama până acum?
Sau poate mi-am dat dar nu am vrut să accept asta.
Cum de n-am vrut sa accept faptul ca l plac atât de mult pe băiatul ăsta?
Că m-am întrăgostit in halul ăsta de el?

Sunt o proastă că realizez asta chiar acum.
Mai ales în ipostaza asta.

Simt cum sunt așezată pe o suprafață moale.

— Liniștește te, sun imediat la salvare.

Îl aud spunând, tremuratul din vocea lui era atât de evident.

Vad printre gene cum scoate telefonul din buzunar.
Stiam clar ca făcusem un atac de panica, însă nu era ceva grav.. Îmi reveneam în ceva timp, nu era nevoie de salvare.

Întind mana, pe acre o simțeam atât de grea crezând că pot  ajunge la el însă nu era asa nici pe departe.

Imi vede gestul și lasă telefonul pe pat aplecându-se asupra mea, se uita atent la mine.
Probabil credea că am ochii închiși.

—Hei, hei pitico, mă auzi?

Auzeam tot, puteam gândii rațional dar nu înțelegeam de ce nu mă pot mișcă și mă simțeam așa grea și moale.

Înghit în sec la cele auzite.
Un zâmbet ușurat iese la iveala pe chipul său.

—Salvarea ajunge imediat.

Autor pov:

Ochii brunetei se închid de tot, ea rămânând inconștienta.

Băiatul se panică mai tare cand își dădu seama că fata a leșinat.
Se uita atent la ea, crezând ca fata nu mai respira, imaginația lui ii juca feste, adrenalina și panica instalându-se și mai tare în corpul lui.
De afară se putea auzii sirena semn că salvarea a ajuns.

Băiatul iese repede pe scară țipând, indicând locul.
Un medic însoțit de doua asistente și un ajutor cu o targă intră înăuntru.

Asistenta asigurându-i brunetei primul ajutor.

Este urcată pe targă și coboâtă în grabă afară din bloc, apoi urcată în salvare, brunetul nu o scăpa din ochi nici măcar o secundă, urcându-se cu ea în salvare plecând în grabă spre spital.

....

Brunetu o privea pe brunetă cu atâta tandrețe și atâta iubire, era copleșit de frumusețea ei.
Nu înțelegea ce a făcut-o pe frumoasa din fața lui să ajungă așa , nu știa ce se întâmplase și prin ce a trecut iar asta îl speria extrem de tare și îl îngrijora cumplit.

Aflase de la doctori ca fata făcuse un atac de panică destul de sever.
Îi pusese o perfuzie cu niște medicamente și calmante iar când avea să se trezească avea să-i facă un control pentru a se asigura ca e bine.

Brunetul se lasă pe spate pe spătarul scaunului inconfortabil oftând greoi, abea aștepta ca fata să se trezească.
Închise ochii pentru o clipă oboseala fiind foarte mare, ceasul indicând nici mai mult nici mai puțin de ora 1 jumate.

Bruneta deschise ochii greoi privind tavanul alb, totul acum părea a fii mai bine, durerea de cap dispăruse la fel și amețeala.
Se uita în jur dând de brunetul ce stătea sprijinit pe spate cu ochii închiși, zâmbii involuntar la imaginea din fata ei.

,, el chiar e aici? Ma adus la spital și a stat cu mine? "

Se gândii bruneta uimită.

Vru să se ridice dar senzația ciudată pe care branula i-o provoca a făcut-o să scoată un sunet ciudat și jos.
Era destul pentru ca brunetul să se trezească.

Își întoarse privirea spre ea, un zâmbet tâmp ii apăruse băiatului pe față.

În grabă s-a ridicat de pe scaun când văzu că fata se chinuie să se ridice în fund.
El ajutând-o să se ridice.

Se uita adânc în ochii ei albaștri și pătrunzători.

—Cum te simți?
Ești mai bine?

Întrebase băiatul îngrijorat.

Fata doar aproba în cap, graiul parcă pierindu-i în fața lui, ea amintindu-și din senin toate gândurile despre el înainte de a leșina.

Zambise și ea la rândul ei din cauza a amintirilor ce i-au străbătut mintea acum liniștită.

....