ʟᴏᴠᴇ ᴄʜᴀɴɢᴇs ᴇᴠᴇʀʏᴛʜɪɴɢ

Capitolul 2:Hyunjin

Când bruneta intră în casă o găsește pe prietena ei stând cu mâinile în sân în fața sa.

-Vreau și eu să-l cunosc pe frumușelul ăla.
Spune Jae-Min făcând referire la brunetul cu care Evelyn tocmai vorbise.

-Ai tot timpul din lume să-l cunoști.
Îi spune bruneta.
Apropo, mâine aveam zii grea, ne vine mobila și obiectele cumpărate, așa că ar trebuii să te odihnești, că dacă îți aud gura cum că ți-e somn sau ești obosita îți rup capul.
Spune bruneta glumind, doar pe jumătate.
Apoi chicotește și pleacă la ea în cameră.

Se întinde pe salteaua din cameră și închide ochii, adormind instant fiind obosită.
A doua zii fiind trezita de Jae-Min care intră țipând în camera brunetei.

-Jae-Min! GURA!
Tipă bruneta punându-și perna pe față.

-Ridică-te, m-a sunat șoferul și a zis că în jurul orei 12 va venii cu mobila.
Sune Jae-Min bucuroasă.

..........

Bruneta își trece mâna peste frunte uitându-se prin jur fiind mulțumită.
În sfârșit aranjase tota mobila în apartament.
Era epuizată.

-Arată grozav, mai avem puțin și terminăm cu apartamentul, mai avem de aranjat lucrurile noastre și gataaa.
Tipă șatena bucuroasă.

-Așa este, arată superb.
Spune bruneta cu zâmbetul pe buze.

-Sunt epuizată, mă duc la somn.
Noapte bună.
Spune șatena și pleacă la ea în cameră.

Bruneta era obosită însă a ales să iasă pe balcon, în casă era o căldură demențială, sau poate era ea înfierbântata din cauza efortului.
Cu toate astea spera să-l revadă, îi plăcea compania lui, era un tip de treabă.

Iese pe balcon și oftează zgomotos când o adiere ușoară de vând îi bate în față.

Se uită la străzile de sub balcon.
Era trecut de doisprezece noaptea iar mașinile încă circulau alert.
Se uită în dreapta sperând să-l găsească pe balcon cu toate că era târziu.

Un zâmbet involuntar și luminos îi apare brunetei pe buze când îl vede pe bacon stând pe mica canapea cu laptopul în brațe, părea concentrat.

Se apropie de bara balconului său de pe partea dreaptă și îl privește atent.
Era atât de frumos acest băiat, avea niște trăsături bine definite și o piele albă ca laptele, pusă în evidență de parul lui negru, singura pată de culoare fiind buzele sale mari și rozalii.

Băiatul o observă într-un sfârșit și îi zâmbește.
Fata era blocată, nu știa ce să facă, el a prins-o holbându-se la el.

-Bună și ție Evelyn.
Spune el, vocea lui caldă și blândă mângâidu-i timpanul brunetei.

-B-bună, cum de nu dormi, e o oră foarte târzie.
Spune bruneta încercând să evite subiectul cum că ea s-ar fii holbat.

-Nu prea am somn, aș putea să te întreb același lucru.
Spune el zâmbind și lăsând laptopul pe micuța canapea, îndreptându-se spre brunetă.